O poveste cu o floare și doi grădinari
Și cum veneam eu de la școală, dau să intru în complex și mă blochez cu ochii pe un camion plin, plin cu plante mici, gata să fie băgate în pământ.
Inutil să vă zic că eu de câteva săptămâni am în cap doar ghivece și sisteme de irigație conectate la țeava chiuvetei din bucătărie, trecând prin living room până pe balcon, fitting-uri de 3/8 sau 5/8, T-uri și alte chestii care îi lasă cu gura căscată pe nenii de la Home Depot (Laur s-a resemnat demult).
Și-am mângâiat cu ochii ghivecele mititele și am trecut mai departe, pe lângă echipele care plantau de zor, să se vadă frumos la stradă (Yay, Still Winter s-a dus, am intrat în Construction Season, toată lumea repară acoperișurile și grădinărește pe fast forward).
Când să dau colțul, un nene grădinar îmi zâmbește și-mi întinde o floricică.
– Thank you, what flower is that?
– Blue Salvia.
– Thanks a lot!
Și-am plecat mai departe, am ajuns acasă, am înfipt floricica în grădina cu pitic a Irinei, am pus de cafea, m-am scotocit de niște pahare de plastic, am pus câteva cuburi de zahăr într-o bucățică de folie și am înșfăcat din frigider cutia cu lapte pt cafea și m-am întors la grădinarii mei.
– Here, guys, have some coffee.
– Wow, this is amazing! You just made our day!
– No, you made mine! Enjoy.
Și-am plecat mai departe.
Pentru că pot. Și pentru că… de ce nu.
Have a nice day.
Frumoasa intalnirea!
De multe ori oameni necunoscuti si dezinteresati reusesc sa ne surprinda placut. Asta-i motivul pentru care imi pare rau de incrancenarea oamenilor in tzara mea de departe. Acolo multi oamenii au uitat sa fie buni fara sa astepte nimic, au uitat sa dea fara sa ceara, au uitat sa se bucure de bucuria altuia….E pacat ca trebuie sa calatorim departe ca sa redescoperim bucuria gesturilor simple. Sper sa ti se intample des, face bine moralului 😉