O vară cu Winnetou

22 Aug 2017 by

La începutul verii am investit într-un hamac de 25 de dolari de la Ikea și i-am urat Irinei vacanță plăcută în grădină.
A fost fericită vreo trei zile, apoi i s-a părut că-i cam intră soarele în ochi și uite așa, hamacul a stat pe parchet cea mai mare parte din timp. Dar a fost frumos cât a durat, așa că, zău că nu îmi pare rău.
E 22 august și vara e pe sfârșite. Îmi dau seama că a trecut mult timp de când am scris ultima oară (Mihaela, n-a mai trecut licuriciul pe la mine, să știi) dar o pot rezuma într-un singur post.
Am avut noroc de vreme extraordinară. N-a fost nici prea cald, nici prea umed, ne-am învârtit pe la 22-24 de grade, cu vânturi destul de serioase și cam mulți nori pe gustul meu. Ne-am petrecut 6 săptămâni la centrul comunitar, în fiecare zi lecții de înot pentru ambele fete, urmate de ore multe în bibliotecă, vreo câteva zeci de cărți împrumutate, ceva dvd-uri în limba franceză, ca să obișnuim Lioara cu sunetul următoarei ei limbi de studiu și cu multe insistențe pe tema “Irino, mai pune mâna și pe cărțile de școală, mămucă, mai lasă naibii distopiile.”
Doamne, ce de discuții am avut pe marginea împărțirii cărților pe categorii de vârstă, cât s-a zbătut ea, mititica, să-mi explice că dacă tot a văzut filmul ar putea să citească și cartea și de câte ori nu am trimis-o înapoi cu distopii Young Adult, deși apucase să le scaneze și să le pună în sacoșă.
Sunt foarte fericită că până la 12 ani Irina a citit Toate pânzele sus și că vara asta s-a apucat și de cărțile cu Winnetou.
Iar azi, în timp ce-și făcea un sendviș, cu cartea Wonder pe blatul de la bucătărie, n-am apucat să mă zbârlesc la dânsa să îi explic că nu avem de ce să ținem cărțile cu cotorul în sus pe blaturi posibil umede că a deschis gura și a zis: Să știi că până la urmă cartea asta e chiar mișto, ai avut dreptate.
Mhm.
Știam.
Mai sper în secret să o conving cu La Medeleni… despre cireșari nu mai îndrăznesc să visez că îi va citi, dar cine știe…
Altfel… ar trebui să scriu pe îndelete despre cum învață copiii să înoate în Canada. Și-n general, despre ce mișto e să fii copil în Canada și să n-ai griji. Despre ce diferență uriașă de atitudine e între Lia, educată în școală canadiană, și Irina, trecută prin furcile a trei clase de școală generală românească.
Dar nu e timp, nu e momentul, vine el septembrie și atunci poate ne vom revedea mai des. Până atunci, să știți că Wonder e o carte chiar mișto.

Related Posts

Tags

Share This

css.php
Privacy Policy