O zi de toamnă, ca oricare alta (la noi)

11 Oct 2011 by

Ieri dimineață erau 8 grade. 8 grade și eu trebuia să ies pe la prânzișor s-o recuperez pe Sora cea Mare, ceea ce înseamnă că și Sora cea Mică urma să fie expusă la acele 8 grade. Bine, bine, dar cum. Că nu mai merge în body și-n pantalonași, la temperaturi atât de mici trebuie acoperite toate extremitățile, din cap până în picioare, inclusiv degetele de la mânuțe. Sigur că mergem cu mașina, dar până la mașină, ce ne facem, c-a venit toamna, mai și plouă și vine iarna, vin ninsorile, ce ne facem, fetelor.

Irina a avut trei costumașe din acelea tip cosmonaut, combinezoane de fâș sau cum se mai numesc ele. Pe toate le-am dăruit, nici nu mai știu cui, pentru că la vremea respectivă era clar, eu alt copil n-aveam să mai fac, fie ce-o fi. În cutiile mele cu multe hăinuțe primite înainte de nașterea Liei am găsit o geacă de-a Sofiei, niște pantaloni de-ai Smarandei, în sertarele Liei mai erau două pulovere tricotate de Tracey pentru Irina, cu căciulițe asortate. Îi cam stăteau pe vârful capului ambele căciulițe, dar am zis “Treacă de la mine, până la magazin n-o fi foc.”

Am interceptat școlărița în curtea școlii. Veselă nevoie mare că are uniformă, dar trebuie s-o poarte abia poimâine, a zis doamna să îmi zică mie că trebuie spălată și călcată (no shit, pardon my french) și abia după aceea s-o îmbrace. Trec peste calitatea îndoielnică a materialului folosit de o firmă privată din România pentru a îmbrăca vreo câteva zeci de copii ai altora, voi contempla ceva mai lung doar ațele lăsate să atârne pe la tivuri și, privind încă o dată pe fereastră, îmi voi muta apoi ochii spre foile calendarului. Peste șase zile primim hainele de școală cumpărate de Nunu pentru Irina. Uniforma plătită cu bani (nu foarte puțini după părerea mea) va aștepta fie o improbabilă vară indiană, fie primăvara viitoare. Spălată și călcată, desigur, doamna învățătoare.

Ne-aruncăm în traficul turbat dinspre Cotroceni. Mergem acolo unde s-au înghesuit toate magazinele străine să-și vândă mărfurile la prețuri duble decât la ei acasă. Nu de alta, dar sunt toate la un loc și probabilitatea să găsesc ce-mi trebuie e mult mai mare decât dacă m-aș apuca să bântui Bucur Oborul, Lipscaniul și alte celebre locuri de cumpărat chestii. Sunt foarte fericită că în oglinda retrovizoare o văd de-acum pe Lia. Mi-a luat cam zece încercări să găsesc unghiul optim pentru oglinda agățată de tetiera din fața ei (merci, Zu!), dar acum o văd, în sfârșit. N-o să mai am dialoguri de genul “Irina, doarme bebelușul?” “Nu, are ochii cât cepele!”.

În dreptul vulcanizării din Cotroceni, un domn cu o mașină roșie dădea să se reînscrie în trafic. Ca el să poată face asta, eu a trebuit să frânez. Asta a stârnit indignarea unui alt domn, care venea tare din spate și neînțelegând de ce m-am apucat eu să frânez, s-a hotărât să mă depășească, cu tot cu remorca lui care s-a apropiat periculos de portiera Irinei. Ca toți grăbiții din București, a avut plăcerea să înțepenească la primul stop drept în paralel cu portiera mea de data asta. Atât mi-a trebuit.

– BĂ! Ești nebun? Unde te bagi așa, nu vedeai că iese ăla și n-am cum să-ți fac ție loc?

Domnul cu pricina n-auzea ce țipam și mimam eu în același timp. Din simplul motiv că era ocupat, vorbea la telefon, ca și atunci când m-a depășit. În plus, eu țipam din spatele propriului meu geam.  M-a văzut însă dând din gură și probabil n-aveam cea mai plăcută mină, așa că a ridicat din umeri și m-a ignorat până sus, la Leu.

De pe bancheta din spate s-a auzit un glas mic.

– Mami.

– Da, Irina.

– Știu că ești obosită. Și că ești nervoasă. Și știu că nu e treaba mea. Și că probabil n-ar trebui să-ți spun asta. Și că este posibil să te superi.

– Dar nu te poți abține, presupun, nu?

– Nu, Mami. Poți, te rog, să nu mai țipi?

Pam, pam…

– Da, Irina, pot, scuză-mă că am țipat.

– Nu-i nimic, mami.

Afi. Mothercare. Costum întreg, fermoare, glugă, botoșei, mânuși, impermeabil, trageți de-aici se face și sac de picioare, 250 de lei.

Aaaaa… Alte modele aveți? Da, acesta nu se face și sac de picioare, 175 de lei. Mulțumesc, mai caut.

Next. N-avem încă, avem doar din acestea de catifea. Nu, merci, catifeaua se udă.

H&M. Poftim? Nu, încă n-avem. Dacă doriți costum de schi. Nu, încă nu merge, sunt convinsă că nici nu schiază. Poate o căciuliță. Da, asta ar fi bună. Dresuri aveți? Da, 39 de lei două perechi. Bun, bun, ținem minte poate ne-ntoarcem. Mami, am găsit o rochie perfectă pentru mine. Nu, draga mami, acum nu cumpărăm rochițe de catifea cu voal de tul. Sorry. Dar, mami, îmi place. Și mie, scrie-i Moșului. Dar uite abziebild-uri cu pisici! Îmi iei? Îți iau. Dar nu, mami, stai, nu abziebild-uri, uite, medalion cu pisică îmi iei? Îți ia mama. Mulțumesc, Mami! N-am să-l mai dau jos niciodată! Posibil să vrei să-l scoți de la gât când faci duș, altfel o să descoperi, draga mea, că nu tot ce sclipește e din Aur.

C&A. Iată. Alb, frumos, impermeabil, cu fular asortat, cu broderie, cu botoșei, cu glugă, cu mânuși, sigur ține la apă. 125 de lei. Dar avem și o reducere de 25% la toate produsele de iarnă, deci costă sub 100 de lei. URA, El este. Ce zici, Irina, i-l luăm? Să probăm! Probăm. Îi vine bine, are loc să mai și crească. Sunt fericită, brusc. Acum poate să ningă, poate să plouă, am cu ce îmbrăca fata. Dresuri aveți? Da. 35 de lei două perechi. Bun. Să vină și dresurile. Uite și un sac mai gros. Bun și ăsta. Pijamale i-am luat (set de 3, costumaș cu lăbuță, la reduceri, 101 lei la Mothercare. Vis-a-vis, la next , același tip de set, 100 de lei. Doamna de la Mothercare susține că ale lor sunt de calitate mai bună. E bumbacul cules mai cu blândețe, mă gândesc.).Mami, uite un mieluț, ce moale e, mi-l iei? Am să dorm cu el și am să-l iau la școală și n-am să mă mai despart niciodată de el. OK, ia-l, dar la școală nu merge Mielul. De ce,  mami, de ce să nu-nvețe și el să scrie și să citească? N-ai zis tu că e important să știi să scrii și să citești? Ce-o să se aleagă de el dacă nu merge la școală?

O, ZEI! Oamenii mari nu înțeleg nimic. De pe planeta lui, Micul Prinț ne zâmbea.

 

Plecăm spre casă. Pe drum, foarte entuziasmată, îi povestesc Nanei la telefon ce costumaș drăguț am luat, ea-mi povestește de cățel, Irina miorlăie în spate curioasă să afle ce cățel și ce culoare și cum îl cheamă și mușcă? Hotărâm să mergem la Nana, așa, pe nepusă masa. Irina își face temele pe masa din bucătăria Nanei, în vreme ce Miki roade o tăviță de cuburi de gheață pe pantoful meu. La cuptor e o plăcintă cu brânză care deja miroase bine. Lia se vaită. O legăn ușor și-n vreme ce ne balansăm de la stânga la dreapta, adoarme. O pun pe canapea. O jumătate de oră mai târziu, descopăr un colț mic ieșind din gingia Liei. Iar avem motiv de sărbătoare. Nana ne cadorisește cu o sticlă de Sangria. Ne-ntoarcem acasă târziu, Laur ajunge și el târziu, ne lăudăm cu cumpărăturile, el îmi spune cât or să ne coste cauciucurile de iarnă, eu înghit în sec, apoi și-amintește că expiră și asigurarea lui Minnie, mai înghit o dată în sec, să bem, zic, copila are dinți, de-acum gata, ca mâine pleacă la facultate.

La drum de seară, ghici cine sună la ușă. Un trimis de-al lui Moș Crăciun, cu o desagă plină cu borcănele, tărtăcuță, dovlecel, storcător. Nu vrea să intre. Ne proptim în hol și comparăm notițele. Școala, școala de muzică, profa de pian, profa de vioară. Musai să ne vedem în formație completă.

E opt și jumătate și încă nu am servit cina. Copilița cea mică se vaită. Acum de ce se mai vaită, că doar i-a spart gingia bestia mică și albă. Ridic din umeri, i-o ofer din nou pe Sfânta Țâță, suge de parcă n-a supt de o mie de ani, ușurel, puiule, nu e bine să mănânci la stress, asta îngrașă, încerc eu să fac haz de necaz.

La cină, Irina e hotărâtă să dea gata borcanul de zacuscă arămie. Foarte bună zacuscă, Mami, să-mi mai dai și mâine. Îi iau borcanul din față. Pe la nouă și jumătate îi verific ghizodanul. Sunt caiete peste tot. Pe birou, pe scaune, pe jos, pe noptieră. Reușesc să compun bagajul pentru ziua de marți, zi grea, cu pian. Număr în ghiozdanul Irinei 12 cărți și caiete. Oftez.

– Mami, a zis doamna să-mi speli uniforma!

– Culcă-te!

E noapte și mi-e frig. Până la șase dimineața, copila cea mică s-a văitat. La 6.30, când lui Laur i-a sunat ceasul, din camera Irinei nu s-a auzit nimic.

– Iar a uitat să-și pună ceasul să sune.

Du-te tu, zic în gând, eu am copilul mufat, nu mă pot mișca.

– Mami, mi-e frig. Nu vreau la școală.

– Trebuie să mergi la școală.

– Și pe uragan?

– Nu e uragan.

E marți. Bună dimineața.

 

 

Related Posts

Tags

Share This

21 Comments

  1. Tu cred că-ţi pierzi minţile, dar eu m-am distrat pe cinste. Buna dimineaţa şi vouă.

  2. Nope. I am cool. Zen-cool.

  3. Cris

    ma bucur ca ai gasit ce aveai nevoie pentru fetita. eu anul trecut cand am vrut sa o feresc de frig, am dat peste Miniblu, am luat combinezon mai mult decat rezon la pret, adica vreo 60 de lei parca. Acum e la al doilea copil si e in stare foarte buna inca.

    • Cris, la Miniblu n-am mai ajuns ca era in celalalt capat al mall-ului si Lia adormise deja la mine in brate si Irina miorlaia ca ea nu mai poaaaateeee

  4. Buna dimineata si imbratisari.

  5. 25% reducere la C&A?in AFI? Iar am ajuns cu o zi prea devreme, ca in weekend nu aveau asemenea tratatii.

    Bine ca esti zen:)

  6. Natalia

    Nu vrei un bundleme? (link luuung de pe google images) E un soi de husa imblanita pentru scoica si carut. Mi se pare perfecta pt calatorii cu schimb des de temperatura (masina, afara, magazin/gradi/scoala), doar deschei fermoarul si dezvelesti bb-ul, sa nu transpire.
    Imi pare rau ca nu mi-a trecut prin cap sa ti-l fi dat cind ne-am vazut. La cit de cald era atunci, numai la haine de iarna nu ma gindeam.
    Daca il vrei, da-mi de stire.

  7. amelia

    M-am uitat și eu pe google să văd ce este acela “bundleme”; foarte tare și ce mă distrează pot spune… și contrariază, este că mai toți bebelușii sunt înfofoliți/îmblăniți în chestia aceea (foarte utilă desigur), însă au capul gol, spre deosebire de părinții ce-i însoțesc, care sunt îmbrăcați din cap până în picioare… Asta nu pot să înțeleg nici când văd astfel de imagini “afară”; pe un frig și-un vânt de paralizezi, unii dintre copii sunt cu capul gol, picioarele goale, eventual într-un tricou din care se poate vedea mijlocul dezgolit etc., dar cei ce-i însoțesc au toate cojoacele pe ei..

  8. mie-mi pare greu, dar teribil de frumos tot ce traiesti tu. si da, bine ca esti zen 🙂

  9. Ale

    Nu-ti mai zic nimic de haine de iarna, ca sa nu te inervezi… Dar am de dat sac de dormit, in doua variante: tip maieu, se prinde la umeri si e destul de larg la picioare, sa poa’ sa se miste in voie: si tip râmiţă 😀 adică e până la brâu sau mai sus un pic, tot aşa, cu loc de picioare, dar ceva mai strâmt decât cel tip maieu, care e mai mare cu totul.
    Si mai avem si alte chestii, numa’ sa intrebi inainte de a da iama in magazine. Consumeristo 😀

    Si in alta ordine de idei, Nora a inceput de-acum sa-mi zica sa nu mai tip. Fara introducerea frumos imbietoare a Irinei, da’ na, tot zice.

  10. Macar Irina ta poate sa vorbeasca! 😀

  11. Irinuca

    Ada,te citesc de cativa ani buni,sunt forumista DC de prin 2001 dar n-am scris niciodata.
    Azi insa…mi-ai adus atata liniste cu postul tau incat ,desi nu mi se intampla de obicei la ora asta,abia astept sa-mi iau copiii de la scoala/gradi.
    Radu meu e clasa a treia iar Raluca e la gradi.Viata noastra e cel putin la fel de agitata ca a voastra si posturile tale imi merg la inima,ma amuza si imi dau putere.Multumesc!

  12. Va iubesc mult!

css.php Privacy Policy