O zi de vineri ca oricare alta

26 Apr 2013 by Ada

E vineri. Nu spun asta ca să începeți să țopăiți de bucurie prin birou, că e vineri și în câteva ore începe week-end-ul și acuș vine și 1 maiul și deja vă gândiți la mare, scoici, Dalboca, sex-on-the-beach la pahar cu umbreluță,  șamd.

Nu, să vă explic, pentru părinții de copii mici vineri nu înseamnă decât că urmează două zile în care nu vor avea bonă/bunică nici timp de cafeluță și small talk, pentru că nu vor avea cu cine să facă small talk.

Copiii nu înțeleg că-n week-end dormim mai mult. Ce e aia week-end? Și dacă e sâmbătă ce? A răsărit soarele? A răsărit. E lumină afară? E. Hai, mami, jos, dă-mi lapte, citește-mi, joacă-te cu mine, fă ceva, fă ceva, fă ceva.

Deci, e vineri.

Vinerea e ziua când trebuie să pun  benzină, să umplu frigiderul, să pun la spălat ce s-a murdărit peste săptămână, să gătesc, pentru că, ascultați la mine, decât să stați cu doi copii în casă, pentru sănătatea minții tuturor celor din familie e mai simplu să ieșiți oriunde, numai să ieșiți.

Și azi n-am bonă. Și pentru că e simularea examenului de-a opta,  Irina a insistat că n-are sens să se mai ducă pentru doar două ore la școală și mie mi-a fost deja urât să o mai contrazic. Cum spuneam… n-am bonă, ambii copii sunt acasă, am de făcut toate cele de mai sus ȘI un atelier la Smiley. Norocul meu e că am gătit ieri, cel puțin o ciorbă vom avea la prânz. Felul doi îl luăm pe drum.

Planul pe ziua de azi sună așa: benzinăria din colț, smiley, carrefour, prânz, somn de frumusețe și pe urmă mai vedem ce mai putem face.

Wish me luck!

Și beți un cocktail și mâncați o scoică și pentru noi ăștia care nu mai știm de ceva ani ce-nseamnă sâmbătă și duminică.

PS: Am fost ieri la concertul lui Mark Knopfler. Nu mi-am închipuit că atât de mulți ciobani ascultă Dire Straits. Dar despre asta, în episodul următor. Mâine avem atelier la Kretzulescu, vine cineva?