Oare unde s-o fi dus…?
Irina a găsit pe undeva o scoica pictată de Pupi pe când avea patru ani. (Pupi e vară-mea de mătuşă după tata…).
– Mami, ce e asta?
– Asta este o scoică, mami, dacă o pui la ureche auzi marea. Uite-aşa! Acum ascultă cu atenţie şi ai să auzi valurile.
O văd concentrându-se, se citea pe faţa ei nerăbdarea de a auzi Marea la care visează de anul trecut, când doctorul ne-a interzis categoric orice contact cu ultravioletele pe plajă din cauza dermatitei galopante care ne-a chinuit până de curând.
– Nu se aude nimic, mami! Eu cred că marea nu e acasă. Oare unde s-o fi dus?
aha, si voi dermatita? doar ca noi tot ne-am dus la mare (ceea ce nu e bine, sa nu faceti ca noi)
Si noi Mara, dar noi din dermatita daduram in Edem Quinke ceea ce a complicat infinit lucrurile… Noi nu ne jucam cu pielea copilei ca ne-a durut.
Ada, am primit pe e-mail o oferta de dvd uri cu 200 de basme romanesti.
te ar putea interesat pentru Irina?
daca da, da mi te rog o adresa de e-mail sau scrie mi pe a mea, ce-stii-tu.blogspot.com
eu am crescut frumos, macar din punct de vedere al vocabularului, ascultand sute de povesti…
ana calin
Draga Ana,
merci frumos pentru oferta.
Din pacate n-am reusit s-o pacalim sa asculte povesti, spre ciuda mea, ca vorba ceea… mama lucreaza la radio da io n’ascult decat la TV. Daca nu e cu poze nu e bun! Daca pozele se misca e si mai bun.
Generatia dvd…
dar adresa mea e ademirgian la gmail.