Oaspeți nocturni

16 Jun 2017 by Ada

Din când în când, seara, KJJ își bagă căpșorul printre lamelele jaluzelelor de la ușa ce dă spre grădină și stă așa, privind foarte atent, în întuneric. Așa știm că iar avem musafiri. De obicei Laur se ridică, aprinde lumina și încercăm să ne dăm seama cine a venit în vizită. 

Uneori e Chopenița, o femelă-raton care trece mai des pe la Bety decât pe la noi (e normal, Bety îi lasă arahide pe treaptă și ea vine, le ia între lăbuțele din față, le mestecă și lasă cojile să cadă înapoi pe treaptă. Dacă dimineața sunt coji pe scară, e clar că a fost ratonița pe acolo, că veverițele și chipmunks nu lasă urme.) Alteori e ne-prietenul nostru sconcsul. Aseară, pentru prima oară am văzut că ne vizitează și un oposum. 

E cam cât o veveriță, deci s-ar putea să fie pui. Și nu e așa de urât cum apare în pozele de pe google. Am stat mult să ne gândim dacă nu cumva e pui de raton sau vreun șobolan cu coafură afro dar nu, era un oposum. N-am făcut poză, însă va trebui să mă credeți pe cuvânt. În complexul de peste drum de noi sunt iepurași proaspăt născuți primăvara asta, sar prin grădina Simonei. Anul ăsta n-au trecut și pe la noi dar sigur vor ajunge când se termină de mâncat tot ce e la vecini. Eu îi aștept, sper că funcționează și la iepurași principiul cu iarba mai verde din curtea de vis-a-vis. 

Altfel, avem o vrabie ce și-a făcut cuib în zidul casei de lângă noi și atâta zgomot face că, vorba prietenei R, aflată și ea în trecere pe la noi, trebuie să luăm de undeva o praștie. Nu ca s-o rănim neapărat, măcar s-o speriem.

Despre copiii vecinilor mei ce să vă spun. Tocmai am aflat că ăsta mic din stânga a intrat la o super școală particulară de film din Vancouver unde se va specializa pe animație (maaaan! acum spune…) și că soră-sa compune muzică. E drept că uneori noaptea se aude un pian frumos, muzică de calitate, nu m-a deranjat niciodată. Mă deranjează în schimb cei din dreapta. Care au doi băieți, unul lucrează la ceva atelier mecanic și are niște prieteni cam obsceni și cam zgomotoși, celălalt taie frunza de iarbă mărunțel și pe urmă îi dă foc if you know what I mean. Că fumează, treaba lui, dar fumează mai nou în curte, și fumul circulă, așa că dacă vreodată vi se pare că bat câmpii înseamnă că iar a ieșit ăla micu’ să tragă un fum în cortul din curtea lui. Când nu fumează, bate la tobe. E foarte dedicat. De vreo câteva luni a început nebunia asta. Am crezut că o să-i treacă, nah, pe principiul că orice jucărie durează trei zile. Nu nene, ăsta e chitit. Și bate, și bate, și bate… ore în șir. N-am ce să le fac. Nici cu fumurile, nici cu tobele. This is Canada, man. If you wanna bang the bong, treaba ta. Dar lasă că din toamnă începe și Sora cea Mare să studieze clarinetul, materie opțională la școală… 

În rest e bine, vine vara, e cam cald, dar nu ne plângem, au înflorit mai toate alea mai puțin bujorii mei, dar se pregătesc hortensiile și asta mă mai mângâie un pic. 

Mâine e zi mare pentru mine, la Toronto, să trimiteți un gând bun, pentru că mâine aflăm dacă are sau nu rost să mai publicăm cărți pentru copii.