Ochiul lui Allah

16 Sep 2010 by Ada

De câteva zile, de când Costică şi-a dat obştescul sfârşit, circulăm dimineaţa cu taxiul, ca să ajungem la timp la punctul de întâlnire cu microbuzul grădiniţei. Nu din snobism ori din lene, ci pur şi simplu pentru că soluţie mai practică nu există. Unul dintre taximetrişti avea atârnate de parbriz două cruci împletite şi un mare ochi al lui Allah.

– Mami, ce e ăla?

– Ochiul lui Allah.

– Cine e Allah?

– Allah e un alt nume pentru Dumnezeu.

– Da? Şi ce face ochiul ăla?

– Păi, e un fel de ochi magic, cum are mami, doar că ăsta e al lui Dumnezeu. Şi vede tot ce faci.

– Ca tine?

– Ca mine.

– Şi nenea de ce îl are?

– Să-şi aducă aminte că Dumnezeu e cu ochii pe el şi nu e de capul lui.

Din ziua aceea, de câte ori se urcă într-un taxi, Irina întreabă:

– Nenea are ochiul lui Allah?

– Nu.

– A, deci e de capul lui…