Pactul de neagresiune cu taragotistul

9 Nov 2009 by

Notaţi undeva în calendare ziua asta.

Azi, la 16.50, după ce am suportat cu stoicism 20 de minute de triluri instrumentale, mi-am luat inima în dinţi şi am sunat la uşa virtuozului.

– Bună ziua.

Avea laţul de gât. Nu mai putea să nege. Tânăr. Cam cât mine de statură. La o adică, puteam să-i sar la jugulară. Mustăcios. Curat, frumos îmbrăcat.

– Sărumâna.

– Dumneavoastră cântaţi?

– Da.

– Dumneavoastră cântaţi foarte tare.

– Scuzaţi-mă. Dumneavoastră aţi pus biletul?

– Da.

– Am încercat să mă încadrez, azi am început la 16.30…

– Da, ştiţi, copilul meu dormea. Alea 20 de minute pe care i le-aţi luat din somn pe mine mă costă patru ore.

– Păi, cum să fac. Trebuie să studiez.

– Studiaţi după ora 17. Se poate?

– Da. Mă scuzaţi, şi până la ce oră?

Omul ăsta n-a mai stat la bloc? Tânăr, tânăr, dar totuşi!

– Până la 21.

– Şi dimineaţa?

Ah, Sapristi!

Şi dimineaţa? Dimineaţa, treaba dumneavoastră când cântaţi, că nu-s acasă. Dar vă rog, vă implor. Dorm şase ore pe noapte… Măcar sâmbăta şi duminica poate ne trezim şi noi mai pe la zece?

– Am înţeles, doamnă, n-o să se mai repete, vă rog să mă scuzaţi.

– Credeţi-mă că v-am urât sincer. M-am gândit să vă otrăvesc, sau să vă strivesc degetele, că dacă vă strivesc degetele, sigur nu mai cântaţi.

Tace. Se uită instinctiv la degete.

– Am glumit. Dar acu’ nu mai glumesc. Dacă îmi mai treziţi copilul, vin şi vi-l las împrumut până seara.

– Păi, da, cu plăcere, dacă m-aş pricepe…

– Vă ajută ea. Ştie să pună întrebări. Pe urmă o să apreciaţi liniştea.

Irina apare în cadrul uşii, pijama roz cu Winnie, părul vâlvoi, ochii tulburi.

– Irina, vino la mama. Uite, domnul e cel care te-a trezit.

Irina se uită urât la domnul.

Domnul se lasă pe vine, să fie la nivelul ei.

– Scuzaţi-mă, domnişoară, nu mai fac.

– Bine, zice Irina şi se răsuceşte pe călcâie.

– Deci, acum pot să studiez? întreabă timid.

– Da, e după 17.

A mai studiat vreo oră. Acum ştiu unde locuieşte.

Am uitat să-l întreb dacă e taragot instrumentul de tortură, sau clarinet. Nu mai contează.

Porumbeii încă sunt la geam. Le-am lăsat o firidă la dispoziţie.

N-au mai intrat pe balcon. Dar vine iarna 😀

Şi nu, nu le dau să mănânce. Nimic.

Related Posts

Tags

Share This

13 Comments

  1. corina

    ce ma bucur ca s-a rezolvat, oarecum…
    ti-am zis!?
    surprinzator ce lectii de viata primim, atunci cind facem scenarii criminale…:)
    eu am mai patit una asta vara, asemanatoare porumbeilor tai…
    aveam sub balcon, 2 caini maidanezi, din-aia rai, de sareau la oricine, oribili… si care latrau si urlau toata noaptea…
    am facut mii de scenarii cum sa-i omor, cum sa chem hingherii, cum sa-i adorm si-apoi sa-i duca sotul cu masina pe un cimp… hm, sotul nu stia de ideile mele…
    pina intr-o zi, cind unul din ei sare la una din masinile de teren ce trecea in tromba si ramine sub rotile ei… hm, mi-a parut rau, da rau de tot, ca nu vroiam sa moara asa crud… da parca era intr-un fel si bine, gindindu-ma ca am scapat de unul din cor…
    dupa 2 sapt, partenerul lui, sfirseste in acelasi mod tragic; identic…
    m-am gindit serios dup-aia daca sa mai pun scenarii criminale la cale, fie ele si in gind… desi nu sint nici pe departe genul “malefic” care sa atraga raul prin ce zice sau gindeste… doar ca eam disperata, vroiam sa dorm; atit. si se pare ca pe mame, lipsa somnului le aduce in stare de orice…

  2. Of, asta cu copilul lasat spre ingrijie e cea mai buna amenintare. Sa inteleg ca porumbeii sunt next? 🙂

  3. 😀 porumbeii sunt top of the list.

  4. Uraaaaa!!!!

  5. Si daca porumbeii nu sunt intelegatori ca taragotistul, poti s-o lasi pe Irina la ei pana seara! Si vezi daca mai traieste vreunul apoi!

    • Nu, asta n-o sa tina, Irinei ii plac porumbeii. Si apoi pe balcon e frig si ea acum e cu antibiotice deci nu… Iar pe pervaz care e un fel de buda publica pt bestii, no way, nu las copila pe pervaz.

      • Irina

        Ma bucur pentru tine, e minunat cand poti sa te convngi, inca o data, ca oamenii nu-si pierd in tumult sclipirile de bunatate…Felicitari, Ada!

  6. brava doamna! Sa dea Domnu sa-l tina!

    • Pai da. nefiind sambata sau duminica, azi s-a apucat sa cante la 9.30.
      E un tip foarte studios baiatul asta.

  7. Mira

    mmmm…si cati ani are..:)?..nu, intrebam si eu asa nu insinuam nimic….si…sta singur?…lasa, lasa, uita ce am spus!

  8. Mira, ca sa-ti zic… el repeta manele. Si de-ar fi placat cu aur apartamentul vecin, si de-ar fi el extraordinar de nemaipomenit. si unic si irepetabil…

css.php