Păi, ce știi tu despre cai?

16 Mar 2014 by Ada

– Nimic…

– Și-atunci ce să-i spui tu ei despre cai?

– Să-i spun treaba cu căzutul și urcatul înapoi în șa.

– Ai căzut tu de pe cal vreodată?

– Nu.

– De câte ori ai mers tu cu calul?

– O dată.

– Și, cam ce ai putea tu să-i spui ei despre cai?

Ce pot eu să-ți spun, fată frumoasă, într-adevăr, are dreptate Tibi… Ce aș putea să-ți spun, când tu te cocoți în șa și stai dreaptă, mai dreaptă decât am stat eu vreodată și călare și pe jos și deja, după două ședințe de plimbare cu Rafael, te ridici în scări și dai din aripi și pozezi de par,ă te-ai născut în Texas și călărești de cel puțin opt ani. Ce să-ți spun, când deja știi să vorbești pe limba lui și el te ascultă. Da, e și Mady pe acolo și tu știi că ești în siguranță și, de fapt, sunt sigură că nu te-ai gândit nici o secundă că ai putea să cazi de pe cal.

Nu mai bine tac și mă uit la tine? Ba da. Ia să tac, să mă uit la tine și să te duc mai des.

 

Poate înveți, în timp, să comunici de-a binelea cu căluțul, poate, cine știe, într-o zi o să te lase să-l conduci de-adevăratelea, poate o să afli și cum se îngrijesc și ce mănâncă în afară de morcovi, cine știe, cine știe, Irina, poate că o să iubești vântul și aerul liber și iarba și libertatea, poate că o să-ți placă și ai să cauți să fugi de oraș, de beton, de sticlă, de dela9la5, de…

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Nici nu te mai întreb, ai să-mi spui tu într-o zi. Până una alta, sper din tot sufletul să nu cazi din șa și mai sper să te învețe Rafael să ai încredere în tine, ca să poți avea încredere și în el.

Eu o să fiu acolo, pe margine, după gard și am să mă bucur de ce frumos râzi.

Bravo, Irina, e începutul unei frumoase prietenii, atât cât va fi.

Cu dragoste, de pe margine,

Mama.