Păsărică, mută-ţi cuibul!
Ieri am luat ultimele lucruri pe care le mai aveam în apartamentul de lângă Moghioroş. A fost un ultim prag. Am numărat în a câta casă ne aflăm acum. A 14-a pentru mine. A patra pentru ea.
Irina s-a cerut din nou la Buni. Încă o săptămână de vacanţă. “Abia scapi şi tu de o grijă, mami. Îţi termini cartea, ca să poţi să te joci cu mine.”
Peste doar două săptămâni, fetiţa începe aventura la celălalt bunic. O lună fără Irina. G. zice că e grozav, are acces la familia lărgită. Am vorbit seara cu ea, era fericită. Până la urmă asta contează: să fie veselă, să se bucure de bunici şi de vacanţe.
Aşa cresc copiii. Şi aşa încep să plece de-acasă. Vezi, Maria? Cam aşa.
Related Posts
Tags
Share This
Oooo, mie deja mi s-a rupt sufletul cand am citit cum pleaca ea de la bunica la bunicul. Adica nu mai este toata a ta? Si tu cum te simti?
Nu sunt niciodata cu totul ai nostri. Eu sunt bine, dupa cum vezi, gatesc:D
Azi si eu i-am dat drumul din nou Annei, de data asta sa plece cu bunicii ca sa-l intampine pe VIP-ul familiei ei la aeroport. Am lasat-o mai mult fortat la bunici 10 zile. Am convins-o ca trebuie sa iasa dintre betoane, ca bunicii azi sunt, maine nu.
Legat de casa…..la noi asta unde ne-am mutat la Bv e numai prima, dar am o vaga impresie ca o vom schimba si noi, nu peste mult timp
Andreea, m-am bucurat asa de mult sa va vad la serbare! Daca Anna e in Bucuresti sambata, poate o aduc Bunicii la Verde Cafe. E un eveniment interesant, vezi pe ziarul copiilor.