Pauza s-a terminat

8 Aug 2011 by Ada

Ne-am întors. Printr-un colț de Dobroge despre care habar n-aveam că există. Pe rute ocolitoare (70 de kilometri în plus, parcurși în trei ore, Dumnezeu știe de ce), cu o oprire la Țară, la Tanti Maria, cu o călătorie înapoi spre București, pe drumuri județene din Brăila și Buzău incredibil de proaste. Mă agăț cu disperare de imaginea pălăriei mele de la mare, o disperare de neșters, din pricina senzației acute că nu ne mai facem bine.

Aș fi vrut să rămân la mare. Ca să nu plec duminică spre București.  Să nu mă trimită Poliția din Constanța spre Călărași fără să-mi spună că “pentru A2 faceți  dreapta prin Ion Corvin” înseamnă de fapt “mergeți dumneavoastră vreo sută de kilometri așa pe la Cuca Măcăii, n-o să scrie nicăieri de Ion Corvin, doar de Călărași, dar nu disperați, până la urmă sigur ajungeți la Cernavodă și puteți să vă cocoțați pe autostradă, bucurați-vă de peisaj pe drum.”

Degeaba avem mare frumoasă. Degeaba avem autostradă. Până la autostradă înebunești. Drumul înapoi de la mare e atât de deprimant încât, oricât de frumos ar fi fost la mare, binele se șterge, bucată cu bucată, se sparge în cioburi pe care le lași, câte unul în fiecare groapă pe care n-ai cum s-o ocolești, se agață de fiecare trosnet nou pe care nu l-ai mai auzit până acum la mașină.

Degeaba avem munți senzaționali. Degeaba avem șosele și căi ferate, dacă din punctul A în punctul B, indiferent de distanța dintre ele, ajungi mereu isteric și blestemând. Țara, oamenii cărora nu le pasă de gropile lor, autoritățile care nu dau doi lei ca să fie revopsite cuvintele ilizibile șterse de ploi de pe bornele kilometrice sau să se repare săgețile rupte-îndoite ale tablelor indicatoarelor. Ce poate fi mai stupid decât un indicator fără vârf? Încotro s-o iei, când e clar că a fost îndoit din prostie, din răutate, din nesimțire, din românism?

Hărțile pentru GPS în România? O glumă. Pe anumite hărți ar putea scrie la fel de bine hic sunt leones, habar n-avem pe unde s-o luați, cât de Garmin am fi noi, screw you and your shitty country roads. Întoarceți! Întoarceți! Unde este posibil, întoarceți!

Nu pot să-mi șterg din minte fântânile din Buzău pe care scria cu litere mari, roșii  “APĂ REA”.

E frumos acasă la mine. Dar inventați, vă rog, mai iute, teleportarea.