Pauzele lungi și dese
M-am transformat oarecum în doamna Elefant. Cum nu există remedii pentru edeme (altele decât statul cu picioarele pe perne înalte, mai sus decât nivelul inimii sau nașterea în sine), nu-mi rămâne decât să mă conformez și să adopt poziția cu pricina. Treburile în casă sunt cam gata, hăinuțele Liei sunt spălate și aranjate în sertare, salteluța de înfășat e la locul ei, toate sunt curate și pregătite pentru domnișoara noastră. Urmează partea cea mai grea. Statul degeaba. La asta mă pricep cel mai puțin.
Mai am câteva gânduri de împărtășit. Am fost sâmbătă la Ikea. Era full. Nu știu pe ce criterii se măsoară criza, dar dacă vă închipuiți că românii nu au bani, vă înșelați. Poate că era imediat după ziua de salariu, poate că au trecut deja trei luni de la Crăciun și oamenii și-au refăcut banii, o fi intrat în vigoare aproximativa revenire la salariile din vara trecută, au început cei din diaspora să trimită bani, eu nu știu ce se întâmplă, însă comerțul cu nimicuri (pentru că nimicuri sunt de fapt) și chifteluțe suedeze înflorește. E un paradox pe care nu-l înțeleg. Cum mie îmi este din ce în ce mai greu să străbat marile magazine și am norocul că nici lui Laur nu-i prea place să caște gura, am intrat, am luat sertarele Liei și alte trei mărunțișuri pentru ambele surori, apoi am șters-o, cât de repede se poate.
Am fost duminică în parc cu Irina, doar noi două. Parcul Circului, cel de care eram atât de mândră anul trecut, a ieșit jalnic din iarnă. Nu-s decât două zile de când a dat soarele și deja covorul de coji de semințe e pe jos. Și cei ce le dau pe jos sunt lipiți de bănci. N-am nimic cu nimeni, dar murdărirea spațiilor publice și afumarea locurilor de joacă mă scot din minți. Am și un gând amar și, recunosc, incorect din punct de vedere politic. În 20 de ani România va arăta altfel. Mi-a fost clar azi, privind în jur. Și nici n-am pus piciorul în Herăstrău.
Bun, acum că am zis ce am avut de zis, mă duc să mă cocoț pe perne, precum Sultana din Brunei. Voi să fiți cuminți. Dar să nu exagerați.
Related Posts
Tags
Share This
Trebuie sa faci un efort si sa te pricepi putin si la statul degeaba! 🙂 Hai, ca nu trebuie sa te chinuiesti prea mult! 😉
Masatul picioarelor nu te ajuta? … pe mine ma salva un masaj bine facut si ma scutea de 4-5 ore petrecute cu picioarele in sus.
Asteptare usoara iti doresc.
Ajuta, dar toti maseurii disponibili sunt acasa doar dupa ora 18. Cat despre statul degeaba, ma gandeam sa-l scot pe Laurica de la naftalina, poate-l termin. Nu ca as avea unde sa-l public…
a fost oribil in herastrau.. atat de multa lume incat aveai senzatia ca te plimbi pe magheru. plus fum mult de la mici, plus foaaarte multe fite. oamenii au hainute noi de aratat, i guess 🙂
Haide, mai, Laura, ca le pot arata pe facebook:)) Sau d-aia au iesit in herastrau? sa se pozeze sa aiba ce posta pe facebook. Uite ca nu m-am gandit la asta!
Va recomand Gradina Botanica,daca vreti parc in Bucuresti:)Sau dati o fuga la Mogosoaia,la palat.
Se plateste o taxa modica,dar e liniste si frumos.
Iti doresc odihna placuta in aceste ultime zile de sarcina:)
Gabriela, Multumesc pentru recomandare, insa parcul Circului e la o distanta pe care o pot parcurge pe jos. Am fost indragostita de parcul asta anul trecut si a fost un soc sa-l regasesc negru din toate punctele de vedere. Stim Gradina Botanica, la Mogosoaia n-am ajuns, dar ambele destinatii presupun sofatul si eu acum nu prea mai indraznesc sa ma cocot la volan, nici nu mai incap foarte bine. Ieri Laur monta sertare si am vrut sa profit de soarele de afara ca sa iesim eu si Irina, asa, ca fetele…
De acord cu Ikea, e absolut sinistru ca sa nu mai vorbim de mutrele celor ce halesc acolo (ok sunt si persoane normale…); in ceea ce priveste Parcul Circului merita sa incercati in timpul saptamanii, cand dimineata se matura totul si e absolut superb, dar mai bine asteptati sa apara niscai frunzulite verzi:) – so, NU in weekend:(
Iti doresc sedere cat mai placuta, eu m-am distrat cu cititul, apoi cu numaratul pe degete a minutelor, apoi pentru ca-s masochista,am descoperit si uitat sistematic la televizor pe un post ce transmitea nasteri fara sau cu epidurala, si bombaneam, plangeam si sufeream groaznic, vreo 10 min, dupa care eram fresh si gata sa m-apuc de prajituri… – nu ma tinea mult:) Uite cate ti-am debitat si nici nu ne cunoastem – iti citesc gandurile de-aici de cand eram insarcinata si inca lucram.
Nastere cat mai usoara si Lia sa fie cel putin la fel de frumoasa ca Irina!
Diana, nu ma mai uit la nasteri ca ma dau peste cap. Pe Iri am nascut-o cu anestezie generala, de data asta am comunicat medicului ca doresc sa fiu si eu de fata la nasterea Liei si am niste emotii cum nu pot exprima in cuvinte. De citit n-ar fi rau, ultima carte pe care am citit-o era despre elefanti si era tot pentru munca. Mmmm ce sa citesc eu acum? Ia, recomandati-mi o carte buna!
Merci de urare. Si noi suntem curiosi sa o vedem pe Lia, daca seamana cu Sora cea Mare in vreun fel. As sti cu siguranta ca AIA e gena materna:)
Recomandare de carte:”Cum sa nu fii o mama perfecta” scrisa de Libby Purves face bine psihic:))….desi fetele seamana fizic cu tatii au obligatoriu gena aia materna!
Unul din motivele principale pentru care as emigra intr-o tara europeana este mizeria si “civilizatia” din parcuri si locurile de joaca pentru copii…sunt multe de spus…aseara am iesit cu mandra cu bicicleta in parcul din fatza blocului si ne-am dat seama ca ne va fi greu daca nu imposibil sa lasam vreodata copilul nesupravegheat in parc…ca pe vremea copilariei noastre!
Iti doresc sa treaca timpul cat mai repede si sa ai o nastere usoara!
Pe Libby am devorat-o la prima sarcina. Si mai are una, pentru varsta de 0-3 ani “Poti sa nu cresti un copil perfect”. Oare cui le-am imprumutat?
Aham…de citit si pe alocuri sa te poti amuza, o cartzulie bizara…, simpla si elaborata in acelasi timp ar fi “Spuma zilei” de Boris Vian. Asta ar fi pentru o zi, apoi eh…, te descurci tu:) – daca am timp poate reusesc sa fac o listutza.