Pe ce lume trăim

11 May 2010 by

S-a întâmplat să merg prin oraş pe jos zilele trecute. Mă întorceam de la un workshop cu o doamna specialistă în psihodramă, întâlnire despre care povesti-vom cu altă ocazie. Şi cum mergeam eu în pas lejer de la Unirea spre Berthelot, am trecut pe lângă oameni care vorbeau la telefon.

– Ce faci? Eşti fericit? Înseamnă că n-ai auzit ştirile. Ne taie 25% din salariu, spunea o doamnă ironic-amar-scrâşnit.

Probabil ziua celui cu care vorbea la telefon s-a înnegurat brusc. Cinci paşi mai încolo, o altă doamnă, tot la telefon.

– Da. Şi de la cei cu salarii mici, tot 25%. Da, măi, la toţi.

Oamenii sunt îngrijoraţi pe bună dreptate. Ieri un litru de benzină m-a costat 4.57 ron. Un amic s-a trezit că are de plătit câteva mii de kilowaţi în plus ca regularizare ENEL.

Azi dimineaţă am rămas cu cana de cafea în aer. Era opt fix şi la ştirile de la Gold FM am auzit următoarele informaţii:

1. Reprezentanţii angajatorilor vor putea face controale la domiciliul angajaţilor aflaţi în concediu medical, însoţiţi de poliţişti, pentru a verifica dacă aceştia chiar sunt unde spun. Poftim?

2. Se scumpeşte transportul în comun până la 1 iunie şi dispar subvenţiile pentru pensionarii cu venituri mari – aceştia nu vor mai călători gratuit. Un abonament pe toate liniile va costa 60 ron lunar. Rău.

3. Se scumpeşte gigacaloria cu 250%. Speechless.

4. Ministerul Muncii discută reducerea indemnizaţiilor pentru mame, de la 85% din salariu la un procent încă necunoscut. Da, era de aşteptat. Pe cuvânt că nu mă mir. M-ar fi mirat să nu.

Mă întreb ce urmează.

Controale ginecologice lunare obligatorii la serviciu, ca nu cumva să ajungem să pretindem indemnizaţia de 85%? O taxă pe aerul respirat, ceva?

Pe twitter cineva zice: “Eu chiar nu vreau să plec, dar tu nu vezi că ăştia tot insistă?”

Întrebarea mea e ok, ok plecăm, dar unde, şi când ajungem acolo, ce facem?

PS : Îmi place articolul ăsta.

Related Posts

Tags

Share This

18 Comments

  1. ceska777

    Romania vrea cumva (prea tarziu) sa evite sa ajunga cazul Grecia 2?

  2. Da, se straduieste.

  3. Maria

    Aia cu controalele la domiciliu suna a Orwell, stiu…
    Dar stiu si ca, atunci cand la mine la job s-au impus niste masuri mai… nepopulare, TOTI cei 22 de colegi din sediul in care lucram au obtinut de la medicul de familie concediu medical… pana la sfarsitul zilei, fara sa paraseasca macar biroul. Au venit mame, soacre, surori, matusi etc si le-au adus. M-am piscat de mana, sa ma asigur ca nu visez.

    Asa ca eu incep sa ma simt prost sa strig ca fura politicienii. Fura atat de multi dintre noi, sunt atatea abuzuri si inselatorii, incat uneori mi se pare ca eu nu sunt in regula.

  4. Of! Citesc numai despre asta in ultima vreme….
    Eu sunt dintre norocosii care pleaca din tara in perioada imediat urmatoare. Iubesc tara in care stau si-mi iubesc familia. Dar imi iau sotul si plecam. Paradoxul e ca amandoi castigam binisor, nu ne-am plans de bani. Ne plangem de alte lucruri, mai…subtile…lucruri care ma sufoca aici si nu mai pot, efectiv nu mai pot. Nu mai vad de ce. Imi irosesc tineretea si sanatatea aici (deja am irosit parte din ea, din cauza stresului). Ne vom intoarce. Poate cu alta putere de a lupta impotriva mitocanilor.
    Nu plecam ca sa ne imbogatim. Plecam doar ca sa putem respira in continuare.

  5. Simona

    Ada, de toata groaza! Si nu poti spune niciodata “oare se poate si mai rau?” pentru ca da, se poate…

    Andra, si noi am plecat nu din cauza banilor, pe care ii aveam in cantitati aproape decente ci din cauza marlaniei si nesimtirii si a lipsei eticii la majoritatea poporului. Si aici nu suntem bogati, nici nu ne dorim asa ceva. Dar suntem linistiti si fericiti, copiii nostri cresc intr-o tara civilizata printre oameni civilizati si cu mandria lucrului bine facut.
    Va doresc succes!

  6. patty

    Draga Ada,

    Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar ia fa un (mic) efort de meorie si adu-ti aminte pe cine indemnai tu oamenii sa voteze, inainte de alegerile din decembrie. Imi aduc aminte si argumentele tale, just in case (I have a huge memory). Pentru mine a fost o crunta dezamagire-imi place blogul tau, vin pe el sa ma relazex(ma ocup cu chestii let’s say destul de complicate si care imi solicita multa energie) , si nu prea imi iaginam ca manipularea va reusi si la oameni cu un nivel de educatie peste medie.
    Ar fi multe de zis, dar ma opresc aici.

    • Patty, nu esti rautacioasa. Avem vederi politice diferite. Eu nu cred ca alternativa era mai fericita. Inca raman la ideea asta. Poate-s eu mai naiva, nu ştiu. Am auzit ca un anume domn stie cum sa scoata Romania din criza: sa-i vanda lui statul toate proprietatile si apoi sa-i plateasca chirie. O fi bine?

  7. petraluca

    In Tazmania se zice ca traia un trib ferice… Acolo m-as duce.

  8. alina

    Nu mai sunt triburi demult in Tasmania! 🙂 Dar Australia e printre putinele (singura?) tari din lume care a evitat recesiunea.
    Oricum eu nu am tendinta sa asociez responsabilitatea cu exclusivitatea guvernanatilor.
    Romania e o tara trista. Eu de-aia am plecat. Si ce fac? Sper ca macar nepotii mei vor prinde o Romanie mai buna si se vor mandri ca e tara din care le-au venit bunicii. Nu sper deloc sa parcurg drumul inapoi. Nu ma mai intereseaza, egoist, viata mea are alta acasa. Prefer sa traiesc departe, dar frumos si normal, decat acasa, loial, dar stramb.
    Fireste ca solutia nu este sa plece toti.
    Nici eu nu stiu care e solutia. Cred ca este individuala, pana la urma.
    Dar din pricina unor stiri precum cele recente, eu am cam rupt podurile. Sau am unele foarte subiective care ma mai unesc cu Romania.
    Altfel as risca sa plang zilnic.

    • Sunt convinsa ca plangi mai des decat recunosti. E bine ca ai ajuns acasa, putini pot spune asta.

  9. M-ai lovit unde ma doare cu articolul asta. Replica celui de pe Twitter mi se potriveste manusa… nu vreau sa plec dar astia nu-mi dau pace. Iar raspunsul tau e singurul lucru care ma mai retine> unde sa plecam si ce sa facem acolo?

    PS Ca fapt divers, in Constanta de cativa ani abonamentul pe toate liniile e 100 de lei. oare cat o sa il mai mareasca????

    • Cred ca include si taxa de statiune la voi abonamentul ala… Si repet, daca plecam, unde ne ducem si ce stim sa facem pe acolo? Asta e dilema mea. Ce facem.

  10. ruxij

    Mda…asa e.Si eu ieri mi-am inceput ziua tot..in plina criza.Am venit la birou dupa ce cu o seara inainte am aflat ca am pierdut o suma imensa din salariu..16%.Oh well…asta e.Cand am aflat stirea, nu am mai putut lucra, mai aveam treaba..multa..ma batea la cap un coleg care avea probleme cu un proiect in UK…i-am zis ca mi-e rau si ca plec.A doua zi am venit bine dispusa la birou..m-am si gatit frumoooos…asaaa…ca sa ma simt bine.Intru pe messenger si incep toti ..ai vazut ce ne-au facut..bal bla..eu am credit..eu am copil…sotul meu nu mai are job.Un coleg din Belgia vrea sa vina in septembrie inapoi ca naste sotia…nu gaseste job…salariile sunt mici..la voi nu e vreun job liber?O colega cauta job de tester pt fratele ei recent concediat..cu copil mic…de 2 luni.M-am uitat pe CV…nu se califica..si oricum se fac restructurari si la noi.Oh well…apoi pe la 11 m-am apucat cu drag si spor si de lucru.Pe seara am iesit cu baiatul afara, ne-am dat in carusel, in tobogane si am zis merci ca suntem sanatosi si ne avem unul pe altul 😉

    va pup

    • Traim, cum ar zice chinezul, vremuri interesante. Bine ca inca putem umbla pe strazi fara sa ne suiere gloante pe la urechi.

  11. diana

    Oare de ce am plans la propriu cand am citit postarea ta?
    Oare de ce citind blogul tau, de multe ori sunt asa de nostalgica, trista si indurerata ? Da sunt departe, da, m-as intoarce, da, mi-am lasat acolo poate mai mult de jumatate din anii vietii mele, toti prietenii si aproape toata familia… Mi-e dor si ma simt sfasiata, ca o mama care-si priveste neputincioasa copilul adult, care a luat-o pe carari ratacite…
    Blogul tau are parfum si imagini, are stari si sunete… Ti-am mai spus odata, citindu-te parca sunt acolo si sufar…Si mi-e dor…
    Tare draga imi esti Ada, nu pentru ca ma faci trista, ci pentru ca ma faci sa nu-mi uit radacinile. Pentru ca, asa cum sunt ele, sunt ale mele si le iubesc. Probabil ca voi face parte mereu dintre cei care, plecati, nu se vor renega niciodata…

    • Ai plans pentru ca ti-e dor. Imi pare rau ca te intristezi cand citesti pe aici. Hai in vizita, Diana.

css.php
Privacy Policy