Petrecerea – surpriză pentru Lia la 5 ani

7 Apr 2016 by Ada

Dragă Lia, 

Scriu povestea asta nepermis de târziu, și un pic pe fugă, pentru că în mai puțin de o oră trebuie să vin să te iau de la școală. Dar scriu repede, să nu uit. Postul e datat 2016, de dragul cronologiei, dar tu să știi că l-am scris un an mai târziu. 

A trecut mai bine de un an de la petrecerea ta de 5 ani. Îți promisesem că te vom duce împrreună cu invitații tăi la trambuline, cum am făcut de ziua Irinei. Dar chiar de ziua ta m-am gândit că ți-ar plăcea să ai o petrecere-surpriză. Așa că le-am sunat pe mamele prietenilor tăi (Alex, Yemayah și Sarah) și le-am rugat să îi lase pe copii să vină la noi chiar în ziua în care împlineai cinci ani. De ce să așteptăm, m-am gândit, hai mai bine să îți facem o surpriză. Am avut noroc, Lioară, toate au fost de acord. Așa că m-am dus la Dollar Store și ți-am cumpărat toate decorurile ce mi-au încăput în coș. Un banner cu Shopkins, preferații tăi la vârsta de cinci ani, baloane cu heliu, față de masă, farfurioare, pahare, șervețele, toate erau colorate cu desene de mici obiecte cu ochi. Nu știu, Lia, de ce vă plăceau shopkins, presupun că te-ai luat după soră-ta. Care s-a luat după Diana. Care avea shopkins și voi n-aveați, până mi s-a umplu casa de ele și încă mai găsesc printre pernele de la canapele.

Și-am decorat casa și am făcut brioșe și le-am pus frumos pe un stand cu prințese, și am pregătit tot ce era nevoie pentru pizza (deja făceam pizza în casă, nu mai comandam din oraș, că toate astea comandate veneau cu blatul spoit cu sos iute și pe vremea aia nu ne plăceau chestiile picante. Ți-am luat tricou cu My Little Pony și un tort cu cireșe confiate, că așa mi-ai spus că vrei. Am rugat-o pe doamna de la magazin să scrie “La multi ani, Lia”, ca să știi că e tortul tău. Deja puteai să-ți recunoști numele când îl vedeai scris. Apoi am venit și te-am luat de la școală. N-am zis nici pis. Am ajuns acasă și când ai dat cu ochii de posterul cu shopkins, lipit pe ușă, ți-a înflorit un zâmbet pe față. 

Copiii au venit la doar câteva minute după aceea, toți stăteau aproape și erați la aceeași grădiniță. N-a durat foarte mult, că așa-s petrecerile pe aici, dar când tati a venit și ți l-a adus pe BB8, ai fost tare fericită, scumpa mamei. 

Am să-ți spun un secret. Tu crezi că toate cadourile le primești de la tati. Dar să știi că eu le cumpăr, mă duc prin magazine și caut chestii cu potențial mare de a nu ajunge pe sub pat în doar trei zile după ce le-ai scos din cutie și le fac poze și mă sfătuiesc cu tati și le aduc acasă și le pitesc, și-mi mușc degetele să nu cumva să mă dau de gol, că niciodată nu-s în stare să țin o surpriză ascunsă prea mult timp. Cumva cu cadourile voastre am început să mă obișnuiesc să le pun bine, așa se face că uneori mai uit câte am luat și le găsesc când deja le-a trecut vremea. Dar să știi, Lia, că sunt și de la mine, chiar dacă tata intră pe ușă cu punga. Așa, acum că m-am descărcat, să-ncerc să-mi aduc aminte cum erai la cinci ani…

Erai la grădi, erai Junior Kindergartner. Prietena ta cea mai bună era Sarah (până în ziua de azi tot ea este) și te mai jucai și cu Alex. Anul ăsta n-ai mai vrut să-l chemi la ziua ta și n-am protestat.  Pe educatoarea ta o chema Mrs. F și o iubeai tare. De ziua ta ai mers la grădi cu câte o punguță plină de jucărioare, gume de șters și alte mărunțișuri, pentru toți copiii din clasă. Așa se face pe aici. Anul ăsta, Lie, am strâns din dinți și n-am mai trimis punguțe la grădi și nu s-a plâns nimeni, ba chiar am primit și poze cu sărbătorirea ta. Ai însă alte educatoare. 

La grădi ai învățat să întrebi mereu pe toată lumea : Do you need a hug? 

Și nici nu știi ce bine îmi prinde, până în ziua de azi, fiecare îmbrățișare pe care simți să mi-o oferi. 

La grădi ai învățat că e frumos să împarți ce ai (ok, nu și mâncarea, că nu e voie, din cauză de alergii) și până în ziua de azi ești darnică și bună. Mă repet, știu, dar ce să fac dacă așa ești. 

N-a fost un an ușor, de la patru la cinci ani ai tăi, Lie, dar a trecut, har Domnului, și ai crescut extraordinar de mult până la șase ani. Privind în urmă nu pot să nu mă mir de cât de multe știi și poți acum să faci și mai ales de cât de înaltă și frumoasă ești. Unde mai pui că de câteva luni putem să-ți facem și codițe. 

Lia, știu că nu-i fair să scriu postul ăsta la un an după. Dar l-am scris să-ți rămână, să știi că ești iubită și apreciată și chiar de nu ți-am documentat toate zilele ca lui Sissy, nu-nseamnă că mi-a păsat mai puțin. E doar viața noastră altfel și-n țara asta parcă trece timpul mai iute, nu știu cum să-ți spun. Dar să nu uiți, draga mamei, că orice s-ar întâmpla, suntem aici și oricât de departe am pleca, o să ne întoarcem mereu una la alta, cel puțin așa sper. 

Cu drag și un pic pe grabă,  

Mama

 

Alte capitole din Cartea Vieții Tale

1,

2,

3 lipsește.  Bănuiesc că lipsește pentru că atunci de ziua ta, tati a venit din Canada pentru doar câteva zile și am fost mult prea ocupați.  Am să mă ocup să scriu. 

Dar aici e o poza de la ziua ta de atunci.

4