Primul nostru sărut

11 Mar 2014 by Ada

Poate că o să vi se pară un pic hilar, dar eu nu-mi amintesc bine primul nostru sărut. A fost un gest atât de imprevizibil, pe care l-am primit cu atâta bucurie, că toate amănuntele mici mi s-au şters din minte. Pot recompune din amintire ziua, era 1 mai. Pot aproxima şi ora, dacă socotesc la cât a aterizat şi cât a făcut până a ajuns acasă, apoi cât am făcut eu din Drumul Taberei în Calea Călăraşilor. Mi-aduc aminte cu ce eram îmbrăcată şi că plecasem de-acasă cu părul ud, dar era cald aşa că sunt toate şansele ca pe drum, să mi se fi uscat pletele.

Mă aşteptam să mă ia în braţe, doar construiserăm scenariul ăsta de multe ori în minte amândoi. Îmi promisese că o să mă ţină în braţe toate cele 6 minute şi 30 de secunde cât dura Don’t give up al lui Peter Gabriel, cântecul cu care mă încuraja. Nu, nu mă aşteptam să mă sărute, aşa că gestul lui mi s-a părut îndrăzneţ şi … wow. Săruta bine. Zidurile din jurul nostru dispăruseră, dar mi-o aduc aminte pe Mama Lui strecurându-se, discret, pe lângă noi, probabil că eram pe hol? El susţine că eram în camera lui. Eu habar nu mai am, dar şi acum când îmi aduc aminte, mi se cam înmoaie picioarele. A fost un sărut special.

Mi-am adus aminte de sărutul nostru când am văzut acest clip.

Deşi noi nu eram doi străini, deşi nu ne filma nimeni, deşi în sărutul nostru se înghesuiau speranţă şi nerăbdare şi aşteptare, sau poate tocmai de-aia… azi, văzând acest clip, azi, când se împlinesc trei ani de când ne-am sărutat din nou, la primărie, azi mi-am adus aminte de primul nostru sărut.

Şi, cum te simţi după 3 ani de mariaj? m-a întrebat aseară.

Fresh, in love, aware.

Să încercăm şi în limba română. Simt că trăiesc în dragoste. Într-o dragoste încă proaspătă şi conştientă, poate acutizată de distanţă şi de lipsa predictibilităţii, dar cu siguranţă o dragoste sigură pe sine, convinsă de propria sa fiinţare, că altfel nu ştiu cum să-i mai zic. Sunt recunoscătoare pentru felul în care creştem unul pe lângă celălalt. Pentru bărbatul atent în care Laur s-a transformat, pentru felul în care mă priveşte, mă simte, mă anticipează, pentru inocenţa cu care spune lucruri aparent banale sau face gesturi aparent mărunte, dar atât de importante pentru mine.

Se spune că dragostea durează trei ani şi apoi se transformă în camaraderie sau în altceva, în supa caldă din care ne e greu să mai ieşim. Pentru mine nu e aşa. Şi când e greu, şi acum e greu, tot am speranţă. Şi când mă înfurii, şi mă înfurii destul de des, astea-s vremurile, am speranţă.

LE: Clipul cel minunat  e până la urmă o reclamă cu actori profesionişti, dar e o reclama bine făcută, de vreme ce pe mine (şi nu numai pe mine) m-a făcut să mă gândesc la lucruri frumoase.