Photowalk 14 mai de Lux, de Calea Victoriei
Vineri am avut ocazia să merg pe Calea Victoriei, căutând un cal verde pe un perete.
Până la urmă nu l-am găsit, pentru că mă uitam pe peretele greşit, dar, în drumul meu…
M-am întâlnit cu Micul Prinţ. E neschimbat, ai zice că nici n-a trecut o săptămână de când se plimba prin deşert. Avea cu el şi oaia… Şi era înconjurat de o ploaie de stele.
Autograf nu mi-a dat, dar m-am bucurat să-l văd. Aş fi putut să-l iau acasă, dar nu am o etajeră liberă pentru el, din păcate, iar Irina, deşi am încercat să-i citesc cartea, n-a părut foarte interesată de povestea lui. A abandonat-o după vreo cinci capitole. Mai aşteptăm, poate când mai creşte. Deocamdată e încă prinsă în mrejele zânelor fluture şi a celor cu aripi de curcubeu, capabile să se transforme cât ai clipi în sirene. Dacă îl vreţi pe micul prinţ, aflaţi că poate fi luat acasă. Biletul de voie costă 45 de Ron. E scump, dar v-am spus, era pe Calea Victoriei. În acelaşi magazin am găsit multe jucării din lemn, foarte frumoase. Irina a depăşit vârsta pentru ele, dar sunt sigură că există destule prilejuri de cumpărat mici cadouri. Cea mai iubită dintre jucăriile Irinei e tot din lemn. E un trenuleţ pe care-l cheamă Herbert. Pe fraţii şi verii lui Herbert îi găsiţi, deci, în centru.
Pe cealaltă parte a străzii am găsit un nou magazin de fiţe, pentru fetiţe.
Acolo au bolero-uri, bluze, rochiţe frumoase, din pânză, cu funde sau cu bretele, sandale si pantofi de lac, care mai de care mai preţioase.
Din toate punctele de vedere.
Rochiţa care mi-ar fi plăcut mie este cea roşie. Are jupon şi tafta, centură şi breteluţă şi i s-ar fi potrivit aşa, la o ocazie, de mers în vreo vizită nu foarte simandicoasă.
La librăria de lângă magazinul de fiţe au truse de electronică experimentală, foarte interesante pentru un puşti de clasa a cincea care încă nu s-a lăsat prins de jocurile şi filmele cu pac pac, dar nici nu mai puteţi tolera să vă desfacă electronicele ca să vadă ce au înăuntru. Cu ce se află în această cutie, micul geniu în ale şurubăritului are de făcut vreo 435 de experimente şi teste, ceea ce înseamnă aproape 6 luni de siguranţă pentru toată aparatura la care încă plătiţi rate. În plus, o femeie, într-o zi, vă va fi recunoscătoare pentru că băiatul ştie să repare chestii, ba mai mult, îi şi place.
Ok, fantazez, dar nu pot să nu sper că n-a dispărut specia capabilă să şi facă, nu doar să cumpere.
Vă mai anunţ că în Drumul Taberei a poposit de ieri Circul Medrano, dar vai… un bilet pentru adulti e vreo 40 de lei iar pentru copii doar 30, aşa că un calcul scurt a adunat prea multe zerouri şi am zis pas. Să aveţi grijă, din ce mi s-a povestit, la spectacolele anterioare ale circului Medrano, o maimuţică stropea spectatorii cu lapte dintr-un biberon. Cereţi deci locuri ceva mai în spate. Spectacole sunt de la patru şi de la şapte. Duminică frumoasă!
Cu toate acestea, daca am fi fost din Bucuresti, tot la Iris mergeam…. ca sa-i vedem pe AcDc cantand dupa ei…!!!!
Circul mai vine, altadata, cu alt nume. AcDc dupa Iris, mai greu!
Poate ca acesta este motivul pentru care Dumnezeu l-a ajutat pe Cristi, ca sa poata sa-i daruiasca si aceasta bucurie.
circul orlando (daca asta ii surade mai mult portofelului tau) s-a mutat in parcul tineretului, langa palatul copiilor pana pe 30 mai. nu mai stiu la ce ora sunt spectacolele, dar daca vreti ma uit pe vreun afis, dintre cele multe din drumurile zilnice.
Ady, multumesc, pe Orlando l-am bifat.