Pierdut mami!

28 Jun 2007 by

– Mami, vino, mami! aaaaaaa
Stau în sufragerie, pe canapea, cu ochii în zarea perdelei mele albe, care se zbate ca o velă în furtună… Nu mă duc, îmi zic în gând, nu mă duc şi pace!
– Unde e mami? A pierdut pe mami Ina!
– Ai pierdut-o pe mami? o aud pe bonă întrebând siderată. Cum s-o pierzi? Mami e în sufragerie.

Asa e, dar dacă mami e acasă, lucrurile se întâmplă ca în bancul cu scheletul şi groparul: râdem, glumim, dar nu părăsim incinta. Mami e jucăria preferată:

– Ai ne jucăm mami! Nează mami!
– Nu, pisa, tu desenezi si mami se uită.
– Ajută mami pe Ina!
– Te-ajută mami, dar întâi desenează tu.
– Ochii… naaaaasul… ci guiţaaaa! incantează fetiţa mâzgălind pe tăbliţa magnetică. Bavooo, Inaaaa!
Din cauza căldurii nu putem ieşi afară. Deci, trebuie să inventăm activităţi. Lego deja nu ne mai interesează, acum nu jucăm cu litere. Irina le întinde pe covor. Pentru ea, toate literele, indiferent de forma lor sau de culoarea lor, sunt fie a, fie b fie i. Uneori si c. Nu prea le nimereşte, nici nu avem pretentia asta, însă perseverăm. Când se plictiseşte de litere, trecem la pietricele colorate şi la cutiute de diverse forme, apoi ne mai jucam si cu mama raţă, mai citim pentru a
omieşaptesuteoptzecişişasea oara povestea cu puiul de raţă (deja o ştie pe din afară dar îi place să mă tortureze) sau povestim despre Pisa Potaissa (pisica bunicii) şi despre Mariile din parc.
Apoi Ina cântă.
“Puuuuuudul de piaaaată s-a dămălat,
a it aaaaaapaaaa ci l-aaa luaaaaat
face autul mai fumos.
Autul mai tlainic ci mai să-nă-toooos” (varianta remixată de bona Ana)

Pe locul doi în topul Irinei este celebrul hit “Macarale” urmat de “Balamory” şi uneori, in funcţie de dispoziţie, de “Lalele, lalele”.

Dar să vă spunem şi povestea cu puiul de raţă, repovestită de Irina.
– Ce zice puiul de raţă?
– Mac mac. It ci eu pe lume… (Am venit şi eu pe lume )
– Sunt…
– lăţuche! (răţuşcă)
– Dă-mi …
– un nume!
– Oul din care-am ieşit
– Mama laţă … căit. ( Mama raţă l-a-ncălzit)
Şi tot aşa, povesteşte copila cum se scaldă răţuşca şi cum îi plac cel mai tare florile “găbăioale” – gălbioare şi papă glăunţe glăuncioale şi-apoi se urcă în cuibuşor, noapte bună, somn uşol. End of story? Ah, nu. “Încă o dată!” ciripeşte şi bate din palme, plutind în al nouălea cer printre “lăţuche”.
– Ale ochi ble ci guiţă loşie…
– Ahaaa… şi penele ce culoare sunt, mămico?
– Găbăioale!

Şi-apoi, când ţi-e lumea mai dragă, trânteşte câte o expresie de împrumut de la doamna bonă, de ne lasă cu gura căscata pe toţi cei prezenţi: “ce pălele ai?” “Lakamiţu e putulos” “Măi, oblasnicule!” “Absolut!” şi “Scult pe doi” sunt la ordinea zilei…

– Şi zi aşa, ai pierdut-o pe mami? o întreb în cele din urmă, înduioşată de scâncetele ei. Unde ai pierdut-o?
– Pe-afală, pe stladă!
– Păi şi eu cine sunt?
– Tati!
– Eu sunt tati? Şi el cine e? arăt spre titularul de drept al titulaturii.
– Mami!
– Să recapitulăm. Tu cine eşti?
– Ina! Ina plalina (Gabica m-a pârât că-i spuneam Irina pralina când era foarte mică)
– Eu cine sunt?
– Mami yami (de la big cook, little cook citire)
– Şi el cine e?
– Tati, tati!

Cu ordinea restabilita ne putem vedea de ale noastre.
– Nu pleacă mami la ici…
– Nu chiar acum, dar o să plece…
– Mai tâlziu. Mai stă un pic mami.
– Da, mai stă un pic.
– Ţinţi minute!
– Cinci minute.
– Ci pe ulmă ial ţinţi minute… Ba nu. La Gabi vlea Ina, acasă la Gabi.
– Păi nu e sâmbătă mamă. E miercuri…
– Unde e?
– Cine?
– Mielculi.

E o întrebare bună, încă nu ştiu ce să răspund aşa că mă eschivez:
– Peste tot e miercuri, mămico.
– Mâine e tâmbătă…
– Nu, mâine e joi. Pe urmă e vineri, pe urmă e sâmbătă… Şi sâmbătă…
– Melgi la Gaaaaabiiii. Iuhuuuuuu.

Şi zilele trec, frumoase şi fierbinţi, cu hohote de râs şi crize de isterie, cu “dacă pun mâna pe tine, te omor” şi “mişcă-te la tine în cameră, până la 18 ani!” şi “stă cu Ina mami, nu pleacă mami acum, Ina melge cu mami la ici, cu mami, cu mami, vino, mami, unde e mami, unde e mielculi, acasă la Gabi vlea Ina, nu la mami, nu pup, aia de lemn vlea Ina , coloiele vlea Ina, la luţă vlea Ina ci la lanţuli ci la machinuţe ci la bacă…”

Related Posts

Tags

Share This

3 Comments

  1. claudiu

    ma bucur ada ca ti-ai gasit eroul personal. Aceasta splendida si micuta ina. Sa-ti creasca mare. PS: sper sa nu-si faca un blog in care sa descrie cu talent dialogurile ei cu o mamica pensionara 🙂

    Cu sincera bucurie ti-am gasit blogul. Claudiu Pandaru

  2. Ada Demirgian

    Draga Claudiu,
    probabil ca va gasi ea metode mai rafinate sa se razbune pe mama-sa. Inca nu ma gandesc la vremurile care vin, n-am timp:)
    Cu aceeasi sincera bucurie iti zic si eu buna regasire!
    Sper ca esti bine. Poate-mi scrii un mail.

  3. mara

    se pare ca “lalele, lalele” are mare succes. varianta noastra insa este “iaieie, iaieie” (deocamdata).

css.php Privacy Policy