Piticot 3D sau reţeta sigură pentru frustrare
Am ieşit din casă. Nu mai aveam lapte, nu mai aveam pâine, ştiţi voi cum e când te trezeşti încuiat în casă fără preaviz, se termină toate ca prin farmec. Aşa că azi am îmbrăcat fetiţa şi ne-am dus la Cora. Acolo am trecut rapid printre rafturi, am evitat cât am putut raionul de jucării care este, iarăşi, imens, plin de tot felul de lucruri de plastic vopsit numai cu ei ştiu ce.
Am căutat un puzzle frumos. Am găsit o prostie de la Noriel, singura mai acceptabilă ca preţ, au o serie întreagă cu aşa zise imagini din basmele clasice, dar nu, nu sunt personajele cu care ne-am obişnuit de la Disney. L-am luat, are 100 de piese, culorile sunt cam sumbre, dar în circumstanţele date, asta e.
Cumpărătura zilei a fost însă Comoara lui Piticot, varianta 3D. Piticotul clasic nu l-am luat, avea pe el un Piticot cam urâcios. Nu mi-a plăcut de el. Am zis hai, până la urmă tot trebuie luat un joc d-ăsta de jucat în 2-3, la Luca a jucat cu succes Cărarea Pierdută.
Bon. Ajungem acasă după încă o vizită la doctor, stat la uşă, scos limba la doamna pediatru, ascultat plămânii. Era deja trei. Facem un târg mişelesc. Dacă tot am ieşit, hai, cinci minute în leagăn. Apoi culcarea.
A dormit copila până la 6, neîntoarsă. Dar la şase, a venit şi a zis: Hai să jucăm Piticot!
Doamnelor şi domnilor, lupul ăla, care te tot sperie de ajungi din nou la 2, trebuie împuşcat pronto. Jocul e făcut foarte inteligent, cu nişte rampe care te urcă sau te coboară, toată şmecheria e să pui tabla pe ceva drept, că bilele pleacă singure ba în sus, ba în jos. Zarul e încuiat într-o sferă de plastic, n-ai cum să trişezi. Problema e cu Lupu’. Sau, ok, n-am eu noroc la zaruri. Nu ştiu ce să zic. Jocul a durat o oră. Până m-am hotărât s-o las să câştige. Nu de alta, dar deja se plictisise, o frustrau personajele care o tot dădeau înapoi, începuse să bată din picior şi-am zis ok, hai… Să nu plictisim copilul din prima. Şi adevărul e că nu mai puteam. Am ajuns la start de 9 ori. Ba m-a speriat Lupul, ba Cenuşăreasa m-a trimis să-i caut pantoful, ba Motanul încălţat mi-a făcut vânt pe tobogan… Şi sunt 2 căsuţe, 34 şi 59, vă zic eu, alea sunt moartea, te trimit direct la start. A cincea oară când m-am trezit la start, mi-am pus mâinile în cap şi m-am prefăcut că plâng. Aşa de convingătoare am fost, că fetiţa a simţit nevoia să mă mângâie şi să zică “Nu plânge mami, că eu nu mă supăr!”
Chestia care mi s-a părut cea mai sadică (nu vă mai povestesc de Capra cu trei iezi care nu poate să şi-i caute decât cu tine de mână, sau de delfin care vrea musai să se ducă la Ariel şi te ia cu el) e că la ultima căsuţă, cea cu numărul 84, purceluşul cel leneş te trimite înapoi la 66. Cumplit.
Altfel foarte drăguţ joc. Şi trucul cu zarul încuiat în sferă mi s-a părut genial.
35 RON. Excelent pentru familiile cu doi sau trei copii. Le daţi jocul şi-i lăsaţi să se păruiască. Scapă cine poate.
Related Posts
Tags
Share This
Vreau si eu, vreau si eu… sa joc! Cand ma chemati pe la voi sa ma frustrez si eu din alte cauze decat copila? Acum, cat Zen-ul meu infloreste ca apoi nu garantez integritatea nimanui!
stai sa ne treaca raceala!
Si cum ai lasat-o sa castige, daca zarul este incuiat in sfera si nu poti trisa? Acum sa te vad, trisoarea mamii! 🙂
Jocul are numere de la 1 la 84. Miss stie sa numere pana la 20:D ghici cine muta pionii?
Mai, dar esti desteapta! Daca jocul avea numere pana la 200, puteam sa jucam 3 oameni si tot Miss sa castige! 🙂
Dar sa stii ca eu nu cedez, eu ma oftic daca pierd!
😀 Va las sa jucati solo, tu cu ea. May the best girl win! Eu ies cu George pe balcon la o sueta.
Nuuu, nu plecati nicaieri, vom avea nevoie de chibiti! Si da, fie ca cel mai bun sa castige! Dar in interval de 3 ore, daca se poate, ca am o copila de hranit!
3 ore, fie. punem cronometru.
excelenta concluzia pentru cazul cu doi copii: scapa cine poate! la propriu! dar de fiecare data ma intreb, ce vina au vecinii
Nici o vina. Sunt victime colaterale. Bine ai venit.
Ah, cu jocurile astea pentru mai fraţi (şi let the best win), abia aştept să mai crească puţin şi Ilinca să se joace cu sor-sa şi mai organizat decât, de exemplu, cortul din pături şi perne pe care l-au făcut ieri în paturile lor! De-am strâns după ele cât după un dormitor de copii în tabără!
Ce diferenta e intre ele, Anca?
Am o idee! În loc sa voteze câteva procente amarâte de alegatori, sa joace candidatii la presedintie Piticot, daca tot e un joc de rabdare…scapa cine poate si nu pot trisa!
Între fetele mele e diferenţă de 1 an şi 11 luni (la limită ca să pot lega unul de altul concediile de maternitate ha-ha-ha…). Roxi are acum 4 ani si 2 luni, Ilinca 2 ani si 3 luni.