Planuri de călătorie
Ieri am luat un carton mare şi o pungă cu carioci. Asta a fost toată recuzita mea la atelierul de lectură de la Smiley, grupa de 8 ani.
Când am ajuns acolo aveam doar doi muşterii. Pe Irina şi pe Ştefan.
Le-am dat cartonul şi i-am întrebat:
– Voi ştiţi ce e asta?
– O coală de hârtie.
– Nici vorbă. E o hartă!
– Da? a sărit Ştefan. Putem s-o desenăm noi?
– Desigur.
– Dar n-am creion grafic.
Dacă nu ştiţi ce e ăla ceion grafic, aflaţi că e banalul creion negru de pe vremea noastră. Acum îi zice creion grafic.
– Îţi dă Tanti.
– O să facem şase tărâmuri. Eu trei şi Irina trei.
– De ce şase şi nu şapte?
– Pentru că şapte nu se împarte la doi.
(Doh! Tanti Povestitoarea, nimic nu ştii.)
HARTĂ!
De pus pe lista de cuvinte magice. Zici “hartă” şi poveştile încep să curgă. M-am aşezat comod pe un puf, acelaşi pe care data trecută l-au spart şi apoi au fugărit toată ora biluţe de polistiren pe parchet. Şi am făcut poze. Ei desenau şi povesteau.
– Eu o să fac tărâmul focului.
– Eu o să fac tărâmul zânelor.
Ştefan a trasat şase graniţe şi între ele un ocean. Apoi s-a apucat să deseneze vulcani, munţi de foc, dragoni-iepure şi dragoni-orbi, cavaleri ai elementelor şi alte chestii d-astea băieţeşti. Irina şi-a văzut de zânele şi fluturii ei, a scris caligrafic “Faleza fluturilor” şi nu s-a lăsat până când n-a băgat în poveste şi o omidă de aur, care ştiţi, tot fluture s-ar fi făcut dar era ocupată să caute comori. Desigur, Ştefan ar fi vrut să stârnească un război, dar cum să te baţi cu fluturii. Le-am propus altă linie centrală: ce-ar fi dacă peste aceste lumi atât de diferite s-ar fi abătut aceeaşi boală şi acum toate personajele nu mai aveau încotro decât să lucreze împreună. Cum ar face? Aşa am ajuns la baloanele cu aer cald (2 dragoni putere ) cu nacele de mătase ţesute de zâne şi tractatate la nevoie şi de fluturi şi călătorii peste Oceanul Uitării în care locuiau sirene ce cântau atât de frumos încât cei ce stăteau să le asculte uitau de unde veneau şi unde se duceau… Povestea s-a aşezat pe făgaşul ei, cu merinde pregătite de regina fluturilor şi plante de leac transformate în licori vindecătoare de zânele de pe Faleză.
Doi copii, o coală albă, câteva carioci de doi lei cincizeci, de la stock market.
Minunat.
Am pus aseară o întrebare aşa într-o doară, era târziu, eram obosită, mă întrebam ce prostii să mai fac.
Şi dacă ar fi să ieşim din Bucureşti cu Atelierul ăsta, care ar fi primul oraş în care ne-am duce?
La Iaşi. Ba nu, la Braşov. Ba nu, la Ploieşti. Ba nu, la Viena! Ba nu, la Timişoara.
Staţi puţin, a zis cineva Viena? Cum să mă duc la Viena. N-am eu bani de Viena!
Ştiţi ceva… Dacă planificăm din timp e posibil chiar să găsesc eu bani şi de Viena. Nu-mi trebuie decât bani de bilete de avion. Şi şapte copii care vorbesc limba română. Şi cum ar fi să mă duc cu Irina, să ne dăm în roata mare şi să strigăm de sus: Noi credem în zâne! Chiaaaaaaaaaar credeeeeeeem…
Eh, până la Viena, Ploieştiul e colea. Găsim 7 copii de peste 6 ani la Ploieşti? Şi dacă da, e frumos în aprilie la Ploieşti, nu-i aşa?
Related Posts
Tags
Share This
Da la Brasov, Ada draga…gasim copiii doar da o veste.
Teo, la Brasov sigur vin la vara. In august.
Of … de-as avea 42 de ani, sa ma impart la 7, te-as chema pe la noi 😀
Ai mei sunt mici, si nu cunosc prea multi, mai mari, care sa se potriveasca, dar poate anul viitor, cand Lu va fi la grupa mare, vorbim cu educatoarea si facem sigur-sigur o intalnire. Sper sa mai fi disponibila atunci! 🙂
M-am gandit si eu la treaba asta cu “turneul”, ar fi super dar personal inca n-am strans public, asa ca … mai astept 🙂
Mult succes, sper sa se implineasca, ar fi mare pacat sa nu!
Si felicitari pt ideea de joaca! Chiar ca nu le trebuie multe, mintea e cea mai folositoare, si la indemana. Ca la bebelusi: poti sa le iei o multime de aiureli dar unii dintre ei tot sunt mai fericiti cu o punga goala sau o cutie colorata 🙂
Esti la Rm. Valcea, nu? Stai pe-aproape.
DAAAAAAAAAAAAA 😀
Si la Cluj? Nu era pe lista 🙁
Am familie la Cluj, Andreea, nu e exclus de pe lista:) Doar ca ai mei sunt in varsta, trebuie cineva sa adune copiii. Am eu un gand cu Humanitasul, mai vorbim pe tema asta.
Si eu voiam sa ii amintesc Adei de Cluj. Am prieteni pe acolo care, cred, ar fi incantati de asemenea eveniment.
( am senzatia ca si tu, AndreeaH, esti una din ei 🙂 )
@Anki: clar ca-s io 🙂
@Ada: sunt mai multe locuri frumoase si oameni care te-ar putea ajuta. Daca vrei, putem povesti mai in detaliu cand te hotarasti.
m-am hotarat.
Si la Constanta te-asteptam, cand mai vii la vara la 2mai. 🙂 Eu nu am copiii mei, dar gasesc eu cativa cu care sa vin si cred ca ne-ar primi la Carturesti. 😀
Da vin clar la Constanta
Te asteptam cu drag la Brasov, poate in prima duminica dupa Pasti, e superb atunci, sunt Junii si e cald si e soare si tot orasul plin de flori…
Vine tanti. anuntati-ma cand aveti intre 7 si 14 copii. Maxim 14.