Post Scriptum la week-end-ul de miere

22 May 2012 by Ada

Era ora 11 dimineața. Micul dejun abia  se terminase, bagajele erau făcute, de brunch nici numai putea fi vorba, de piscină încă nu eram apți, la Pavilion Lounge nu se deschide decât la 12.00 duminica, oră la care noi ar fi trebuit deja să predăm minunata cameră.

– Mergem la fete? m-a întrebat.

– Mergem!

Ne-am luat bagajele, am predat camera și am ieșit în fața hotelului, unde așteptau mai multe taxiuri. Ne-am urcat în primul și soțul a spus:

– În Vatra Luminoasă, vă rog!

– Aaaa! V-am mai dus acolo și săptămâna trecută! Tot de la Marriott v-am luat, zise taximetristul amabil.

Moment de stupoare pe locul mortului.

– Și… vii des la Marriott, bobocule? am zis eu de pe bancheta din spate.

– Cum să nu, o dată pe săptămână.

– Și săptămâna trecută cu cine era, domnule? l-am luat la întrebări pe șofer.  O blondă, o brună?

– Cu dumneavoastră era, doamnă!

Așa e. Cu mine era. Dar nu săptămâna trecută, ci exact cu o zi înainte, când nu ne dusese acasă la noi, ci acasă la Mama Lui.* Dar clipa aceea de liniște vinovată din vocea taximetristului, când s-a prins că era cât pe ce să facă o nefăcută… priceless.

 

 

*Da, în week-end-ul de miere am luat masa de prânz la Mama (Lui) acasă. Căci nimeni nu gătește ca mama, mai ales când mama își serbează onomastica.