“Pot să-ţi pun mâna pe burtă? Hell, NO!” Mic îndreptar de conduită în preajma femeilor însărcinate
Cum spuneam, sarcina mea e vizibilă. Mai rău decât atât, a devenit palpabilă, tentantă pentru tot felul de persoane. De la rude (pe care le înţeleg şi le accept) până la colegi de serviciu care întind lăbuţele să mă scarpine pe burtă, făcându-şi cumva iluzia că spaţiul meu personal a devenit brusc public şi accesibil, doar pentru că mi s-a ţuguiat abdomenul.
Când a aflat că am un bebe în burtă, Irina s-a lipit de mine instinctiv. M-a pupat, m-a mângâiat şi m-a gâdilat, convinsă fiind că atinge bebeluşul. Am lăsat-o, mi-e drag că se lipeşte de mine, sunt sigură că la vârste mici, copiii comunică şi cu îngerii şi cu pruncii din burta mamelor. Eu însămi sunt o persoană tactilă, mereu o mângâi pe Irina, mâna mea s-a obişnuit cu gestul – devenit deja reflex – de a mângâia, a netezi uşor, a scărpina, a alina. Atingerile Irinei le mimează pe ale mele. Îmi place când tatăl pruncului mă atinge. Are mâini delicate şi o energie bună, e de-ajuns să-mi pună mâna pe frunte sau pe spate sau pe braţ ca să mă liniştesc, e o compatibilitate minunată între noi, care mă încarcă, mă umple de o stare de bine. Ştiu sigur că pentru Irina şi pentru Laur, a atinge căsuţa lui Li face parte din procesul de bonding, de apropiere precoce de această persoană pe care am privilegiul de a o purta cu mine. Aseară, Gabica – fosta mea soacră, bucurându-se de vestea mea (da, există şi astfel de relaţii cu fosta soacră) m-a întrebat: pot să pun mâna? Da. Am spus da cu toată inima, fără să ezit. Şi m-a atins aşa, cu puţină sfială, cum te apropii de icoană să o pupi, doar din vârful buzelor, fără s-o năclăieşti. A fost emoţionant pentru mine s-o aud spunându-mi că pentru ea n-am ieşit din familie, tot a ei mă consideră şi-mi doreşte tot binele din lume. E bine că se poate şi aşa. Atingerea ei nu mi-a fost deloc neplăcută.
Dar e scurtă lista persoanelor a căror atingere mi se pare benefică.
Am trăit bucuria şi empatia pe care orice femeie care a avut un prunc în pântece le resimte atunci când află că o alta va deveni mamă. Ba chiar, o vreme, scurtă ce e drept, doar privind burta altei femei ştiam, instinctiv, dacă acolo e o fetiţă sau un băiat. Acum, când mă interesează pe mine să aflu cine mă locuieşte, n-am nici o senzaţie, nici roz, nici bleu, m-am opacizat. Am fost tentată şi eu să-mi lipesc mâna de învelişul de carne al bebeluşului nenăscut, pentru că, într-adevăr, e un miracol faptul că trupul ştie să fabrice alt trup, în vreme ce omul continuă să meargă prin lume, să-şi bea cafelele, să dea telefoane şi, culmea tupeului, să ducă, până la urmă o viaţă normală. Dar m-am oprit. E un gest prea intim. Ca un sărut după ureche. Ca o pereche de buze lipite pe ceafă, ca orice altă atingere a trupului celuilalt. A pune mâna pe burta unei femei, însărcinate sau nu, presupune un grad de maximă intimitate, sau cel puţin o apropiere improprie legăturilor de la serviciu.
Deci nu, nici măcar nu mai întrebaţi, răspunsul este clar NU. Nu sunt Vasilică. Copilul meu nu e mielul de Paşte. Nu vă va aduce noroc. Poate cel mult să vă tragă un şut, pe care nu voi îl veţi încasa, ci eu. Fiţi buni şi nu mai întrebaţi niciodată o femeie însărcinată cu care nu sunteţi rude ori nu împărţiţi patul daca puteţi să-i puneţi mâna pe burtă.
Related Posts
Tags
Share This
sint de aceeasi parere. miinile jos! nu-i atingi cuiva parul, nu-i atingi pielea si nici burta. foarte frumos scris, m-a incintat
Ma bucur ca imi impartasesti vederile.
Si eu sunt de acord si nici mie nu-mi placea sa-si doreasca cineva sa-mi atinga burta. Imi amintesc ca in primele luni ale sarcinii, dupa ce am anuntat oficial, aveam un coleg care tot timpul cand trecea pe langa mine imi mangaia burta. Si nici macar nu se vedea mare lucru, doar eu zaream o usoara denivelare la dus. Atingerile astea imi faceau rau fizic, exact cum spui, parca ma saruta pe par in trecere. Adica eu nici nu ma pupam pe obraz cu el la vreo sarbatoare, iar el imi mangaia burta? Imi era jena sa-i spun, el era sincer incantat si-si dorea si el un bebe al lui. Dar asta nu era al lui…
Pai si i-ai zis?
astea-s prejudecatile noastre de alienati sociali ai vremurilor moderne. 🙂 de fapt gestul asta e instictiv, unul de protectie, chiar daca prin educatie noi am ajuns sa consideram ca asa o intimitate nu se cade. ce mi se pare ciudat e ca pentru un popor de latini pupaciosi am ajuns, gratie comunismului care ne-a intoxicat, sa privim gesturi firesti drept inacceptabile. am ajuns mai politicosi decat englezii.
ca sa nu zici ca-s nebuna, si eu eram la fel. nici eu n-am suportat atingerile pe burta, in niciuna din sarcini, exceptand fireste familia. cu toate ca intelegeam de unde vin, gesturile. 🙂
acum trebuie sa imi induc un puternic auto-control cand vad o gravida, fiindca, guess what, am aceeasi pornire, ironia sortii! :))
cred ca solutia pentru a impaca si moravurile si bunele intentii dragastoase e sa se ceara voie. si sa nu se simta nimeni lezat de raspuns. 🙂
pune-ti un bilet pe birou, sa stie lumea. eu ma gandisem serios sa fac asta. 😀
Ba mie nu mi se pare ca-s alienata in vreun fel, pentru ca nu ma bat pe burta (nici la propriu, nici la figurat) cu colegii de serviciu. Nici de pupat nu ma pup cu ei, decat de ziua lor, cand avem cate o petrecere.
ah, imi amintesc sentimentul. horror. oameni cu care nu socializezi mai mult de buna ziua ajung la concluzia ca e momentul unor atingeri. plus intrebarile tip ce face bebe….habar n-am frate ce face. e bine, sper
Maria, mai e o intrebare in aceeasi categorie: “Cum, inca n-ai nascut?”
Mai, eu am avut niste colegi, jos palaria! Nu-mi amintesc decat de colega mea, care, foarte timida, mi-a cerut voie sa simta si ea cum loveste Ilincuta!
Insa, “cum, inca n-ai nascut?” m-a cam terorizat, ca am depasit termenul 😀 No, cum era fata sa vina pe zapezile de asta iarna? Draguta, l-a asteptat pe “martisor”!
Ha-ha-ha!
In ultimele saptamani mi-am suparat trei colege refuzandu-le mangaierea burtii (politicos, zic eu).
Mi-a ajuns la urechi ca as fi cam cu nasul pe sus si ca mi se trage de la functie (!!!!!!!!! 😀 ). Am hotarat ca e amuzant, ca sa nu ma infurii.
Spatiul intim e pentru mine extrem de important. Undeva spre exagerat, poate – deja ma deranjeaza peste masura stransul mainii in fiecare dimineata, cu 20 de persoane (avem multi colegi de pe malurile Senei si… asa e la ei).
Pai dupa burta, unde Doamne iarta-ma o sa ma atinga?
Maria, si tu? Bravo! Felicitari!. Pai presupun ca dupa “ce mai face bebe” si o bataie prietenoasa pe burta urmeaza “dar lapte ai?” si o verificare tehnica.
… si eu, si eu; o berbec, ca mama ei.
La momentul “lapte” sper ca voi fi intr-o comunitate mult mai restransa decat acum. Desi nici cu familia (largita) nu mi-e rusine la capitolul violarea intimitatii…
:)) Si noi tot berbeci om fi. Sa facem un grup de mamici de berbeci! Deja suntem 3.
Pai da, de voi stiam, ca va urmaresc de mult.
Din solidaritate de zodii 🙂 ieri, dupa postul tau cu ceva bun, mi-am luat Pringles.
Sa va fie mult bine in continuare!
🙂 Pringles rule!
cata dreptate ai!
numai cat imi amintesc sentimentul ala mi se face rau, dar cred ca pana nu treci prin asta nu iti dai seama cat de nepotrivit e gestul asta, pe bune, oamenii chiar vor sa fie draguti dar nu le prea iese.
ar putea incerca alta metoda, doar ca nu cred ca stiu ca ar fi cazul..
Nu stiu ce alta metoda exista de a fi dragut. Simplul zambet si un “felicitari” spus din inima mi se par de-ajuns.
Nu am inteles niciodata atitudinea asta a oamenilor de-a pune mana pe burta gravidelor.Gandindu-ma ulterior dupa sarcina am concluzionat ca o fac fie din tandrete fata de persoana gravida sau fata de ciitorul prunc, fie ca unele cucoane “vor sa se ia si la ele “.A doua categorie e ciudata tare, pe prima o mai inteleg.Oricum cand esti gravida nu suporti multe atingeri pe/cu burta din instinctul de a nu-i face rau copilului dar cei care nu au trecut prin experienta cu pricina nu au de unde sa stie senzatia.Mai grav este pentru cei care o fac totusi in ciuda faptului ca au trecut prin asa ceva.Oricum, sarcina usoara si un copil sanatos!
Multumesc! Eu nu cred sa fie vreunul rau intentionat care sa se repeada spre burta gravidelor. Cu siguranta, si pornirea lor este instinctuala, de vreme ce noi insine o avem, si inainte si dupa sarcina. Sanctionabile sunt incapatanarea si perseverenta, sau mai rau, completa incalcare a barierelor si atinsul fara ca macar sa mai ceara voie.
Aveam o prietena care nascuse de curand cand eram insarcinata. SI care se bucura pentru mine. Cum a inceput sarcina sa fie mai proeminenta, a inceput sa ii dea cate un pupic scurt pe purta de cate ori ne intalneam, ca sa il salute si pe micut. Asa de mult mi-a placut, incat, cand o alta prietena a ramas insarcinata la vreo 6 luni dupa mine, si eu facea gestul asta. Cand s-a nascut copila ei, mi-era si frica sa o iau in brate si parca nu-mi venea a crede ca si micutul mea a fost asa de… micut. 🙂
Una e intre prietene, alta e la lucru:) Zic si eu!
La mine abia incepe sa se vada burtica (fetita de aprilie :)) si sunt la prima sarcina. Nu m-am gandit niciodata la faptul ca cineva vrea sa imi atinga burta (in afara de tatic si fam apropiata), dar cand la o iesire in oras un grup de fete vesele au inceput sa-mi strige bucuroase felicitari si sa sara cu mana spre burta mea “sa simta bebeul”, am sarit instinctiv 2 metri in spate si mi-am ascuns burtica.
E un gest prea intim, intri intr-un spatiu personal nepermis cand nu esti gravida, de ce sa fie permis cand esti?
Si vorba unui sticker: “I am pregnant, not furry. Don’t pet me!” ;))
:)))) tre sa-mi fac un tricou asa! Felicitari, Ama, te invidiez ca deja stii ca e fetita!
Gestul asta de atingere a burtii imi aminteste de matusa-mea (sora soacrei mele). Cred ca mi-a mangaiat burta de dinainte ca sarcina sa fie vizibila. Era tare simpatica cum ii straluceau ochii.
La botezul Roxanei ne-au anuntat ca o sa aibe si ei inca un bebe. Norocul fiica-mii ca are acum cu cine se juca 😀
Matusa-mea mai avea o fata si tare si-ar mai fi dorit inca un copil, dar daca nu venea, se resemnasera cu ideea ca asa vrea D-zeu.
Mai, deci e chestie cunoscuta asta cu “se ia”? Eu am crezut ca e gluma…
ce ma bucur ca nu sunt singura nebuna din lume:)! doamne, cat urasc sa fiu atinsa pe burta. ba chiar am patit o chestie si mai nasoala, cineva de sex masculin mi-a pupat burta, ca cica se ia:)! deci jos labele, eu sunt mai directa si mai fixista, nimeni in afara de oamenii dragi, care intreaba inainte, nu are voie sa ma atinsa:). delia, mama talciocului urban, sora de gravidie, caci nastem in aceeasi perioada! sarcina usoara, Ada!
Heheheh sa facem clubul Apriliilor!
mie una nu imi placea sa imi pun eu mana pe burta(ica)(oaie mai tarziu) proprie si aveam probleme in baie cand ma uitam in oglinda
ca sa nu o vad eu pe ea, burtica/oaia am avut haine largi astfel incat nimeni nu s-a manifestat pentru un contact mai apropiat
Am primit doua rochii largi. Inca nu imi vine sa ma bag in ele. Am o pereche de blugi din cei cu extensie si pe aia incerc sa-i port discret, pe sub camasi. Nu ca mi-ar fi rusine. Dar ca sa evit intamplarile de genul celei povestite mai sus.
nu e vorba de rusine cat de faptul ca faci TU un copil al TAU si al alui TAU si ca sarcina nefiind o perioada prea placuta din punct de vedere feminin – cu exceptia cazurilor fetelor alora care nu mananca nimic niciodata decat apa plata pe care sarcina le pune niste carne pe oase – nu vad de ce as face parada cu ea… ca vorba aia sunt tot felul de perioade “feminine” si nu le spunem public….
dar putem sa facem un hi five! (pardon hi two) cu burticile… e permis?
😀 la asta nu m-am gandit!
Aolica maica :)) io-s in extrema ailalta, cand m-a sunat o prietena “de familie” mandra sa ma anunte ca e in 8 saptamani jumate (stiam ca e insarcinata da’ am considerat ca e problema ei) am replicat “asa, si?”. A ramas saraca fara replica.
Nu pot sa zic ca ma intereseaza in mod deosebit viata altora, nici nu tin sa aflu informatii despre milimetri, luni/zile/greturi/pofte.
Asa cum sunt ticniti d’astia care sar sa te pipaie pe burta – ai-n-ai chef, asa sunt si din astilalti, care tin neaparat sa-ti povesteasca viata lor, la fel, ai n-ai chef.
Cred ca a avut un soc prietena ta. De obicei oamenii se bucura de asa veste. Dar eu te inteleg si pe tine. D-aia n-am zis nimic de mm, luni samd. Dar de pofte nu m-am putut abtine sa nu povestesc pentru ca asa ceva nu mi s-a mai intamplat!:)
Eu, mama a doi copii, nu pot sa fiu de acord ca nu ar trebui sa ni se mangaie burtica. Cred ca depinde de fiecare femeie in parte daca ii place sau nu. Tin minte ca la amandoua sarcinile, pe care le-am obtinut f greu, eram chiar mandra si fericita daca cineva vroia sa ma atinga pe burtica. Mai rau ma deranjeaza cand un strain vine si imi atinge copii, cand le pune mana pe cap sau le pupa manutele pe care ei dupa le baga in gurita. Sarcina usoara
Ralucuta, cineva, oricine? Da, pupatul copiilor pe manute e de netolerat. Ca-i pune mana in cap si-i ciufuleste coafura nu e atat de grav.
Eu am invatat de la bunica mea ca este bine sa-l atingi pe copilul care urmeaza sa vina pentru ca ii dai din norocul tau….
Vezi, nici pe asta n-o stiam. Dar tot nu as lasa colegii de serviciu sa dea din norocul lor bebelusului! In fond, norocul lor e si al meu, doar lucram in acelasi loc!:))
Mereu mi-a displacut genul acela de atitudine…toti se simt indreptatiti sa te atinga. Nu o spun din experienta proprie, caci n-am fost insarcinata niciodata dar tot mi se pare foarte urat. Mai ales ca majoritatea nu intreaba…doar intind mana si ating. De parca esti bun public… Cred ca m-ar apuca nervii rau de tot daca as pati asa ceva! :)))
io-s pe invers, e clar. eu imi ofeream burta oricarui curios. si nu vedeam nimic rau in asta. nu vad nici acum. de-aia poate intind si eu mana la burtile cu care simt vreo legatura de suflet. dar accept ca unora li se pare prea intim.
Da, una e sa povestesti ce ti se intampla tie pe BLOGUL TAU, alta e sa ma anunti [mai ales ca nu suntem cine stie ce apropiate] a 2a zi dupa ce nu ti-a venit ca gata, esti gravida. Am zis OK, felicitari, sarcina usoara – ce se zice in chestii d’astea. Acu’ sa ma suni sa-mi explici care e momentul exact al conceptiei mi se pare un pic cam… intim, ca sa folosesc un termen bland. Stim cu totii cam cum se intampla chestiile astea, un “bebe vine in aprilie” mi s-ar fi parut suficient. Nush. Poate-s eu invers… tot de spatiu personal tine si asta. Cre’ ca daca as fi in locul tau sa ma ia lumea la pipait as posheta pe cativa [cu geanta de la laptop?], restu’ s-ar calma de la sine.
Despre pofte… numai de bine, bine ai venit in lumea hormonilor. Unele nefericite patesc asa si de la anticonceptionale, am inteles ca in sarcina e de 10 ori mai rau. Trec ele, voi sa fiti sanatosi 🙂
Aaaa, io nu-s asa “intimacy freak”. Io stateam la mangaiat si pupat fara probleme. Poate si pentru ca-mi lipsea acasa. De la inceput am considerat ca burta mea, desi e a mea, asa, ca epiderma, nu mai sunt eu. Acolo era Bebe si oamenii voiau sa intre in contact cu el, nu cu abdomenul meu. Asa cum lor li se parea firesc sa ma atinga, asa am considerat si eu ca e.
Sa zicem ca “firescul” asta mi-a fost inspirat de copii. Cred ca eram la prima sarcina cind niste copii ai unor prieteni de familie, afland ca sunt gravida, au tabarat pe mine sa ma mangaie si sa ma pupe, desi burta nu era nici pe departe vizibila. M-au dezbracat (vorba vine), ca sa atinga direct pielea si strigau la buric. Daca asta e genul de reactie perfect pura, atunci de ce as priva alultii sa simta si sa se maimutareasca la burtoi?
In general, persoanele complet straine nu si-au manifestat interesul fata de burta, cel mult comentau vizavi de sexul copilului si forma burtii. Nora a fost data baiat pina in ultima clipa, la cat de tuguiata eram. Dar in rest, chiar nu m-a deranjat, ba dimpotriva. Cand puneau colegele mele de birou mana pe burta, se linistea maimutza si nu mai lovea ca apucata.
Poate daca te imbraci mai camuflant, o sa scapi de astfel de intentii. Nimeni nu vrea sa mangaie o salopeta de blugi 😀 dar daca ai o bluzita cu guguloi, cred si io :D.
Si mai cred in ceva. Cred in “good touch”. Toti cei care isi exprima dorinta de a pune mana pe burta, au cu siguranta sentimente bune, pozitive. Sunt incantati, fericiti, bucurosi si transmit asta prin atingere. Eu n-am avut parte de atingerile tatalui si nu pot sa compar, dar am avut prietene si colege de birou mai apropiate sau doar colege de coridor (si-s multe rau la coridoarele alea) care au pet-uit-o pe Nora. Aveau intotdeauna mainile calde si placute si mereu Nora se linistea. Nu mi-am pus niciodata problema ca o supara. Ma simteam prea bine asa ca sa imi inchipui ca ea s-ar simti rau.
O singura data, o fata complet straina, la aprozar, mi-s cerut voie sa o las sa ma atinga, ca poate se ia, ca se chinuia de mult. Vanzatoarea de la aprozar m-a anuntat peste ceva vreme ca s-a luat 😀 si necunoscuta a rugat-o sa-mi transmita vestea si multumirile si bucuria ei.
So, it’s a good thing.
Si eu sunt de acord cu Ale, si mie imi facea placere ca cineva sa observe burtica si sa-i acorde atentie. Am avut o sarcina extrem de dificila, chiar si medicii considerau ca va fi o minune daca acest copil se va naste si va fi sanatos. De aceea, eram teribil de mandra cu burtica mea.
Si la mine “s-a luat” si cred ca de aceea nu mai ating burtica altor gravide acum, de teama sa nu mai trec prin chinurile sarcinii. Stiu ca este o prostie, dar asa vreau sa cred.
Am fost norocoasa, toata sarcina si nasterea fiind marcate de semne ale destinului: copila mea s-a nascut stranutand, iar toata lumea din sala de operatii a strigat in cor: Noroc!
Daca as fi din nou gravida, as lasa pe oricine are privirea curata sa il mangaie pe pruncul din burtica mea!
Ale, si eu gandesc la fel. Nu vad nimic rau in aceste mangaieri. Felicitari pentru modul frumos si cald in care ti-ai spus parerea.