Povestea fără sfârşit sau cum s-a îndrăgostit Irina de citit
Ne-am întors pe la şase de la reşedinţa de vară a Mamei Lui. De când fetele dorm împreună în aceeaşi cameră, Lia se culcă mai târziu şi anevoie. Chiar dacă o punem în pat la ora obişnuită, stă aşa în fund cu ochii spre uşă, să vină soră-sa. Şi dacă soră-sa vine, apăi le prinde şi ora 10.00 contrazicându-se.
– Mickey! zice Lia.
– Culcă-te! răspunde Irina.
– Nu, Mickey! Pune Mickey!
– Maaamaaaaa! Lia nu se culcăăăă!
Soluţia e să culcăm copilul mic şi să ne rugăm să se plictisească de stat în fund precum popândăii cu ochii la uşă. Dar ce să facă Sora cea Mare în acest răstimp? TV nu este o opţiune, la finalul zilei eu nu mai am chef de conversaţii, vreau doar să mă lase toată lumea în pace. Ce-ar fi… să citeşti, mămicule!?
Pe Habarnam pe Lună l-a uitat cred pe undeva pe la ţară. În rucsac nu era, în maşină nu era… Ghinion, se mai întâmplă. I-a părut rău dar ceva trebuia să citească. Anticipând momentul, înainte de a culca fetiţa cea mică, am scos din biblioteca ei Povestea fără sfârşit a lui Michael Ende.
– Asta este o carte foarte frumoasă, i-am zis. Dacă o citeşti pe toată am să-ţi pun şi filmul.
– Despre ce e?
– Despre Fantasia.
– Cine e Fantasia?
– Ai să afli din carte.
A luat-o, nu foarte convinsă. E o carte mare, groasă, cartonată, cu un desen mic şi cam ciudat pe copertă, cu rândurile ba roşii, ba albastre, cu litere nu foarte mari, ce mai, nu e o carte prietenoasă. S-a ascuns la noi în dormitor şi a început să citească. La 21.30 cu greu am reuşit s-o expediez la culcare. Ieri când m-am întors de la serviciu mi-a spus că a ajuns la capitolul “Iics” şi că îi place şi a început să mă descoasă dacă totul va fi bine. Cel mai tare a amuzat-o un pitic numaiştiucum călare pe un melc de curse.
La ora 21.00 am rugat-o să se oprească. Nu făcuse nici un fel de pauză de lectură, se oprea doar ca să mă informeze că acum Atreyu a pornit spre deşertul culorilor şi că acum Puiul Lunii e trist şi să se mai milogească o dată să-i spun dacă se termină cu bine, să-i dau măcar un indiciu. Va supravieţui Fantasia? Dar Crăiasa Copilă? Tu ştii ce se întâmplă dacă te atinge o picătură de nimic?
Sunt o mamă fericită. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.
Care e secretul, cum am făcut? Vă spun când ies din emisie.
N-am renunţat. I-am tot dat cărţi să citească şi am tot trimis-o înapoi la citit, chiar dacă a protestat. Şi la fiecare carte i-am spus: ia, uite, asta e cu aventuri, sau cu zâne, sau cu… Nu toate au convins-o. Câteva i-au plăcut mult. Legendele Olimpului – Zeii au fost un hit. Eroii n-au interesat-o. Tom Sawyer a lăsat-o rece. Pe Nils Holgerson l-a uitat deja. Ca în mai toate chestiunile legate de copii, perseverenţa e cheia. Şi datul cu băţul în gard, stârnitul permanent, hârjoana. “Pun pariu că nu ştiai că există melci de cursă!” “În cartea asta e ascuns unul care are sandale cu aripi şi poate să zboare” “Vrei să ştii cum stă treaba cu labirinturile?”
Nu renunţaţi şi mai ales, nu le daţi alternativă. Da, e vacanţă, dar TV-ul merge doar pe limba engleză, sorry, Irina, vrei să te uiţi la filme, n-ai decât, dar nu ştiu ce o să pricepi. Nu mai bine te apuci tu de teme, decât să pierzi vremea? Sau poate vrei să citeşti? Cât despre kindle, e morcovul perfect pe care i-l flutur în faţă, ori de câte ori simt că iar se lasă ademenită de filme şi atât.
Se poate.
Related Posts
Tags
Share This
Bravo!Exceptional cum copilul citeste cu pasiune! Neaparat sa ne zici cum crezi ca ai reusit. Am si eu un baietel de 2ani si jumatate si deja e f incantat sa citim seara 1,2 din cartile cu Mikey:) Acelasi Mikey pe care ii cunoasteti si voi prea bine!Mi-as dori ca peste cativa ani sa fim si noi la fel ca Irina!
N-am citit-o in copilarie, nici nu stiu daca era tradusa la noi in anii 80?, dar am vazut filmul cind deja eram adolescenta si m-a impresionat peste masura. Bravo Irinei, si tie ca ai fost inspirata sa i-o dai.
Stii ce e ironic? Povestea fara sfarsit e scrisa de Michael Sfarsit (Ende=the end).
Le-am pus si eu filmul prin iarna (sunt prea mici pt citit poveste asa lunga), Luanei i-a placut foarte mult si chiar a inteles foarte bine mesajul, o sa-l reluam. Sper ca sfarsitul sa fie pe placul Irinei! 🙂 Sa ne spui cum i se pare filmul!
I-am pus recent si Karate Kid 😀 Evident stat cu ea in brate si explicat fiecare secventa. I-a placut si asta, si a mai invatat cateceva despre ce inseamna rezistenta, consecventa, a lupta pt ceea ce vrei, nu neaparat la propriu 🙂
frumos.Al meu n stie sa citeasca, are 5 ani jumate.dar ii citesc eu seara:Habarnam, hai Hui prin Univers, POvestea Elefantelului Colorat, Geronimo Syilton. Sper asta sa ajute, adica sa prinda si el drag de carti mai tarziu,desi acum imi zice ca el cand o fi mare tot eu o sa ii citesc ..sic!! LOl
rabdare. veti ajunge si acolo.