Povestea nunții noastre
Au trecut, deja, patru zile, nu știu când și nici pe unde suntem noi în tot acest timp n-aș putea spune. Acum când scriu, Laur și Irina sunt pe drumul spre casă, de la lucru și de la after-school, iar Lia nu se mai satură să se joace cu jucăriile ei, pentru care nu prea a fost vreme săptămâna trecută. E liniște, e lumină, nu e cald, am refăcut stocurile de legume, fructe și carne pentru copii, mâine mă întorc la lucru. Ușor, ușor, viața își reia cursul, chit că în lipsa noastră, pe când încă ne ocupam de ultimele detalii, a căzut guvernul, s-a schimbat premierul și, spre suprinderea tuturor, a venit vara. Am avut nevoie de puțină distanță față de tot ce s-a întâmplat, ca să pot decanta experiența acestei nunți, atât de dorită și de așteptată.
N-am să vă obosesc cu truisme de genul “de mică mă visam mireasă” pentru că multe dintre noi ne visăm mirese, ne-nchipuim în fel și chip ce o să fie și cum o să fie și, până la urmă (cel puțin în cazul meu așa s-a întâmplat), lucrurile ies cu totul altfel. Ce trebuie să spun din capul locului, spre amuzamentul celor ce au trecut prin așa ceva și avertizarea celor ce abia se pregătesc, e că organizarea unei nunți este o experiență inițiatică, un bildungsroman în varianta condensată, un caz nou de “viața bate filmul”. Presupune tehnici de negociere, abilități de coordonare, munți de răbdare și, mai ales, voință, pe care, îți place sau nu, trebuie s-o impui răspicat în fața celor mai neașteptate persoane. Sunt multe de scris și de spus și dacă veți avea la rândul vostru răbdare și Universul îmi va permite, le voi lua pe toate la despicat în patru, ca să nu uităm, ca să ne amuzăm și, de ce nu, să și învățăm ceva.
Acesta este, deci, un simplu preambul, un semn că n-am dispărut, ci încă ne reculegem, așteptând pozele lui Matei Buță și încercând să ne dăm seama dacă e ceva fundamental altfel sau, pur și simplu, viețile noastre au o aură în plus, aceea pe care am căpătat-o când preotul, ținându-ne mâinile între palmele sale, ne-a spus “Gata, v-ați cununat”.
Mai spun azi doar că a fost o nuntă minunată, deloc excentrică, elegantă, memorabilă în toate sensurile. Nici dacă am fi plănuit-o sau ne-am fi propus să iasă așa de frumos, nu cred că s-ar fi legat atât de “la fix” toate. Am avut și dj și formație live, și hore și sârbe, și dans de grup și dans pe mese, o răpire ca-n filme, o răscumpărare și mai și, am fost răsfățați, mângâiați, aplaudați, pupați, ni s-a urat, am fost dăruiți și până la urmă, am plecat cu toții pe la casele noastre, zâmbind care după cum îl strângeau pantofii.
În zilele ce vin voi povesti, deci, despre:
Rochia mea
Pantofii noștri
Flori, lumânări, cocarde, buchete
Bijuterii, butoni, voal, accesorii
DJ
Babysitter
Rudele mele, rudele lui, până la urmă, rudele noastre
Nași
Domnișoara și cavalerul
Postul, Spovedania, Logodna și Cununia
Prieteni
Petrecerea
Și-n cele din urmă despre cum au reacționat copiii.
Habar n-am dacă voi putea scrie despre toate un post-fluviu sau vor fi mai multe posturi, am de povestit și simt nevoia să le descarc din creier, să le las cumva scrise.
Și câteva poze, înainte de a spune “pe curând”.
Related Posts
Tags
Share This
Frumos! Felicitari si inca o data casa de piata! Sa fiti fericiti impreuna!
Casa de piatra!
Hai ca m-ai facut sa rad cu hohote, eu fiind la birou deci in campul muncii. Aia cu pantofii parca o vad si acum in fata ochilor, soacra-mea batand la cap pe viitorul mire: “Cum sa nu-ti iei pantofi noi la nunta? Ce-o sa zica lumea??” la care el “Ia uite ce tare e asta ca si-a luat pantofi comozi” =))
abia asteptam noutati; credeam ca ati plecat in saptamana/luna/anul de miere 🙂
Sunteti amandoi frumosi!
Sa fiti fericiti cel putin ca pana acum si sa va pastrati sentimentul de implinire care vi citeste pe chipuri. Ai fost superba si buchetul minunat. Abia astept sa vad restul pozelor. Casa de piatra!
Felicitari!
Casa de piatra!
Sa va iubiti mult. Casa de piatra!
Casa de piatra si numai impliniri! Ma bucur sa te vad asa fericita!
Pupici Irinei de la Ruxi!
flu-viu, flu-viu, flu-viu!
vine, vine, vine…
Draga, Ada, te invitam intr-un comentariu la aceasta postare sa ne povestesti despre povestea voastra de iubire si, de ce nu, sa scoti rochia de mireasa din dulap pentru un trash the dress. Nu stiu daca a ajuns comentariul meu la tine, am tot avut probleme cu conexiunea insa daca te tenteaza sa participi la concursul nostru…http://mihaelaalexandrescu.com/2013/01/31/si-au-trait-fericiti-pana-la-adanci-batraneti/
Multumesc frumos!
Mihaela
Multumesc de invitatie. sa vad exact despre ce e vorba.