Poveștile lui Siminică, repovestite cu o voce subțirică de o păpușăreasă mică
Siminică este un mare magician. El știe să facă vrăji de dragoste și nu numai atât. Se pricepe bine la oameni, dar e foarte bun prieten cu zânele. La școala de magicieni a învățat cum să-i facă pe oameni să se iubească mai mult între ei. Trebuie să le dai un fel de fiertură, care se bea dimineața și la prânz și seara. De exemplu, un ceai de mentă, în care amesteci puțină miere și niște praf magic de la zânele iubirii. Dacă vrei un copil care să nu mai fie obraznic, în același ceai pui praf de la zânele cumințeniei. Dacă ai un bebeluș care plânge tot timpul, se rezolvă cu praful de la zânele tăcerii.
Ca să iei legătura cu zânele astea, trebuie să le scrii o scrisoare în care să le inviți la masă. Ele îți aduc în dar puțin din praful lor magic. Locuiesc într-o căsuță cu pereții de cristal, care se află la capătul curcubeului. Ai nevoie de hartă pentru a ajunge acolo, altfel te rătăcești. Ca să îți deschidă ușa, trebuie să știi parola.
Parola este “ding ding ding ding”.
Toate acestea au fost povestite de Siminică, pe când stătea cocoțat pe umărul meu și așteptam să se facă verde la semafor.
În timp ce Siminică trăncănea cu vocea lui subțirică, inima mea creștea precum cozonacul și zâmbeam ușor tâmp, gândindu-mă la ce-am făcut din păpușăreasa de pe bancheta din spate. Era ora 15.30 și tocmai ieșise de la cea mai frumoasă lecție de pian din viața ei, zâmbind și puțin supărată că am venit cam devreme. Ar mai fi stat. Lecția de pian a început la 12.15, când, în ciuda insistențelor mele de a mai sta să-și mai aerisească nițel creierul după patru ore de școală, Irina a urcat treptele în fugă spunând hotărâtă: “Eu mă duc, mami! Hai că mă duc! Mă duc, mă duc acum, nu mai stau.”
Pe trotuarul Aleii Circului, Costică mustăcea telepatic și-și ștergea ușor o lacrimă imaginară de pe farul drept (ăla ușor ciobit).
Viața e frumoasă.
Related Posts
Tags
Share This
Mi-a placut. Si povestea si Siminica.
Si mie:) Mi-e foarte drag Siminica.
Foarte dragut Siminica al tau si mare nevoie avem de vrajile sale! Doar cum sa ajungem la capătul curcubeului mai trebuie sa înțeleg 🙂
Papusareasa îndrăgostita de pian e adorabila, ca întotdeauna!
O zi frumoasa va dorim!
Astazi, ceva mai devreme, in toiul robotelilor, ma gandeam ca sunt rodul povestilor inventate de bunicul meu mucalit, cu drag de istorii despre oameni, dar si cu veselie.
Ai facut un lucru minunat din papusareasa ta mica!