Prea frumoasa lună mai
Nu mai scriem, nu e vreme, prea multe teme, prea multe emisiuni, prea multe nimicuri de fapt, când ce contează nu e disponibil.
Lucrăm însă cu materialul clientului şi suntem recunoscătoare pentru fiecare zi în care nu plouă şi putem pleca de acasă, departe de zgomotul echipei ce renovează deja de două luni apartamentul de la etajul 4. Câteodată devine insuportabil şi am zile în care mă rog, mă rog să nu mai gândesc urât de oamenii ăia, în definitiv muncesc pentru o pâine, lasă că terorizează o scară întreagă, nici nu mai număr câte familii nu mai pot trăi la noi în bloc de răul lor.
Doamne, iartă-mă că îmi vine să îi înjur de toţi Dumnezeii, iartă-mă şi dă-mi zile senine să pot pleca de-acasă cât mai departe, la loc cu linişte şi verdeaţă, din care să mă pot totuşi întoarce seara.
Ce frumoasă e luna mai! Ce frumoase-s cerurile ei şi apusurile ei şi norii ăştia fantastici şi macii de pe marginea drumului, ce minunată e creaţia Ta, Doamne, dar cu oamenii, cu oamenii ce-ai avut?
Nevermind, e doar aşa, ca de luni dimineaţa.
Doamnelor şi domnilor, ieşiţi afară.
Închideţi televizoarele şi ieşiţi afară, lăsaţi tabletele, duceţi copiii la aer, apă, iarbă cu flori şi animăluţe.
Cât mai suntem, cât mai sunt.
Mai jos, luna mai aşa cum se vede de la noi.
PS: Nu, trei lingurite de zahăr brun peste primul castron de căpşuni de anul ăsta n-au omorât pe nimeni.
Mai, mai! Mai mult mai! Mai ai mai?
ar mai fi vreo zece zile.