Prima zi din restul zilelor
Pe la două noaptea, ușa s-a dat de perete cu un bang răsunător. Fără prea multe cuvinte, Irina s-a lipit de mine, murmurând Tatăl Nostru, cu o voce mică. Visase urât. Visase că era o sperietoare de ciori. Restul visului n-am mai lăsat-o să-l povestească, sperând că așa i se va șterge mai iute din minte. Am ținut-o în brațe, lipită de căsuța Liei, până a început să se învârtească precum peștele-n frigare. Atunci am condus-o la loc în patul dânsei. Am învelit-o, am mângâiat-o pe frunte și i-am recitat poezia de fiecare coșmar: “Gata, a trecut, a fost doar un vis, acum dormi și o să visezi frumos.”
Înapoi în dormitor, m-am uitat la ceas. Era două și douăzeci. M-a privit cu un ochi și a zis: dormi. M-a pufnit râsul. Acum cum să mai dorm? Mi-am luat perna și am plecat în sufragerie. Am văzut 20 de minute de Travel and Living, apoi am adormit cu televizorul deschis. L-am stins buimacă pe la cinci, apoi am alunecat înapoi în somn. La opt, ușa s-a dat din nou de perete.
– Mami! Bronchovaxomul!
-Ia-l din bucătărie.
– L-am luat!
– Bravo. Bea apă.
Și gata, așa a început prima zi din restul zilelor noastre. Au urmat: partida de scărpinat, vânatul micului dejun, omleta pufoasă și cafeaua fierbinte, o dublă porție de tort-de-ciocolată-cu-vișine-din-vișinată (die, Agapitos, cu unghia în gât!) făcut de Mama Lui și apoi un ceai la căsuța zânei.
Acum, zâna își face un laptop din hârtie, iar bărbatul îmi cântă la chitară Happy New Year, cu tot cu Abba.
Să dea Dumnezeu! Happy New Year!
LE: ce voiam să zic de fapt: copiii știu să se joace minunat, când au cu ce. Desigur, după doar 20 de minute, Miss s-a așezat pe broscuța de pluș și a zis: “Vreau să stau așa și să mă uit la tv și să tac. Tu știi cum sunt eu, când mă uit la desene, tac. Dacă nu mă uit la desene, nu tac!”. Drept aceea, acum cântă pe limba lui Flor și televizorul e în continuare închis. Pe această cale, ne cerem scuze de la vecini. Life sucks, ce să facem. Hai, că e 11.30… zău, cât să dormiți?
Related Posts
Tags
Share This
O primă zi foarte colorată. Şi cu soare, n-ai spus de soare! 🙂
Una peste alta imi pare ca Laur e satul deci nu mai trebe sa si gatesti:D
Hei, am gasit articolul asta intamplator, cu numele tau pe el:
http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/04/18/imagine-all-the-people-sharing-all-the-world/
Foarte frumos! Chiar ma gandeam cine l-a scris si cand am vazut am inceput sa rad, apropo de articolul tau cu 6 steps:)).
Happy New YearS! 🙂 Zile senine si insorite, precum sufletele voastre, sa aveti