Primii trei pași
Era patru fără cinci când i-a spus lui Flori că-i e foame!
– Papa!
Și Flori s-a ridicat de pe covorul de joacă și ținând-o de o mânuță a trecut prin sufragerie.
– M-a invitat la bucătărie, a zis.
– Păi da, e patru fără trei minute!
– Hai să vadă și mama cum mergi tu de o mânuță. Așa! Cum stă fata mare? Ia, maaare fata!
Cu greu, dar s-a desprins de mâna lui Flori. Și apoi a făcut un pas!
– Primul pas! am strigat amândouă.
Am țâșnit de la birou și m-am dus mai aproape de ea.
– Hai, vino la mama!
Și a venit, doi pași tremurați apoi mi s-a aruncat în brațe și-am ridicat-0 și-am strâns-o la piept!
– Vezi, ți-era teamă că n-o să fii acasă când va face primul pas!
O, zei, ce senzație! Sigur că pe urmă s-a ghemuit la podea, dar cui îi mai pasă! Lia a făcut primul pas. Primii trei pași! Are un an, două luni și o săptămână! Păzea, Lume, că vine!
Bravo, Lioara! Bravo!
Felicitari Lia!
Cunosc senzatia, este minunata! Acum doua saptamani piticul s-a ridicat in picioare langa canapea si apoi a plecat singur, leganandu-se ca o rata, spre bucatarie. Am socotit noi ca au fost cam 5m. Eram atat de uimiti incat stateam amandoi si ne uitam in urma lui, nevenindu-ne sa credem. Avea 11 luni si o saptamana. De atunci a mai avut incercari timide de doi-trei pasi, dar parca tot mai mult ii place in patru labe 🙂
Felicitari!!!
Sa vezi acum ce ai de alergat dupa ea! 🙂