Prin oraș, cu fetele…

21 Apr 2011 by Ada

 

Prima zi din vacanța Irinei tocmai ce s-a încheiat. Am plecat de dimineață de acasă, de pe la ora 9, în direcția Medlife Grivița, unde Sora cea Mare și-a primit cerceii. Bucuria de a conduce, după aproape trei luni de când n-am mai fost la volan, o vor înțelege doar șoferițele. Dar m-am bucurat că sunt cu fetele mele în mașină, într-o zi superbă, cu suficient timp la dispoziție să ne simțim bine.

Irina a fost foarte curajoasă, n-a plâns, deși după prima gaură în ureche i se cam umpluseră ochii de lacrimi. Cred că anticiparea celei de-a doua înțepături a durut mai tare decât acul în sine. Apoi, pentru că a fost atât de curajoasă, am mers la o înghețată, doar noi trei, ca fetele. Cu ocazia asta am cumpărat și legumele și fructele ce ne lipseau din frigider. Am fost senzația hypermarket-ului, cu un bebe în wrap și cu Irina abia împingând la căruțul cel mare. Sora cea Mare a dus toate legumele la cântărit, a pus în coș tot ce i s-a indicat și a fost cel mai mare ajutor posibil în condițiile date.

Ajunse acasă, cu Lioara ruptă de foame, m-am aruncat pe canapea și am pus copila la sân. În vremea asta, Irina punea în frigider tot ce cumpărasem. A făcut ordine în frigider, ceea ce înseamnă că acum nu mai găsesc nimic unde știam că este. Dar nu mă plâng, e grozav să primești atâta ajutor de la un omuleț de doar șase ani.

După ce am ostoit pruncul și l-am culcat, a fost rândul nostru să luăm prânzul. Apoi am adormit, toate trei. Până la trei și jumătate când iar s-a făcut timpul de masă al Liei. Am lenevit în pat până la cinci – ce lux! O auzeam pe Irina cântând în camera ei, afară ciripeau vrăbiile, în coșul de lângă patul meu ciripea prin somn Lioara. Mi-era teamă să mă mișc de la locul meu, nu cumva să stric ordinea și liniștea asta sonoră ce mă înconjura.

Ne-am petrecut după-amiaza cu străbunicii fetelor, veniți special de la Cluj să-și cunoască nepoata cea mai nouă. Irina a primit o ciocolată uriașă și un iepuraș de la webkinz, pe care mă tot roagă să “îl băgăm pe calculator”. Mă mai gândesc dacă vreau s-o introduc în lumea webkinz, unde poți cumpăra chestii pentru jucăria ta, pe banii mamei. Înclin să cred că nu.

Pentru dimineața de joi avem în program un drum la coafor și apoi vom vopsi ouă și vom primeni puțin (atât cât se poate) casa pentru Paște.Cumva sărbătorile de anul ăsta îmi par mai liniștite și mai luminoase.

A, să nu uit, Irinei îi stă tare bine cu cercei. Are așa, un aer de domnișoară… Punem și poze  cu tunsoarea nouă, mai spre prânz. Până atunci, iată Lioara, în hăinuțe moștenite de la sora ei mai mare. Acesta este primul costumaș pe care l-am cumpărat pentru Irina. Săptămâna asta încă îi mai vine Liei…

LE: Irina franțuzoaica…