Radio Encounters

2 Nov 2018 by

În urmă cu vreun an, bântuind aiurea pe net am dat peste un citat din Maya Angelou, care spunea cam așa: Nu poți fi cu adevărat împlinit decât făcând ceea ce iubești să faci. Nu banii trebuie să fie scopul tău final. În schimb, nu renunța să faci ceea ce te pasionează și fă-o atât de bine încât oamenii să nu-și poată lua ochii de la tine. 

Știți, în Canada radio serios se face doar la posturi de genul Classic Fm sau la Radio Canada, în special în limba franceză. Și când zic radio serios, zic radio din ăla de nu e doar un playlist cu pompe, întrerupte la fiecare trei melodii de o reclamă. Radio pe care-l asculți la drumuri lungi sau atunci când trebăluiești prin casă și rămâi un pic cu un cuțit în aer, pentru că tocmai ai auzit o chestie la care nu te mai gândisei. Chestie care nu are de-a face neapărat cu cel mai recent atentat terorist sau ultimul protest înecat în gaze la București sau aiurea. Un pic de hrană pentru suflet și minte. Un interviu despre altceva decât ultima bârfă. O poveste despre un lucru mărunt sau dimpotrivă, un lucru mare, care merită să fie scos la lumină, pentru că îți restabilește încrederea în umanitate. Ăsta e radioul pe care îl făceam eu la București, asta a fost pasiunea vieții mele și ceea ce mă împlinea chiar dacă nu am fost niciodată o persoană înstărită, doar pentru că stăteam de vorbă cu tot felul de oameni. 

Canada e grăbită și ușor superficială, există și posturi serioase, dar nu prea poți trece de poartă și trimisul unui cv în orb sau chiar țintit la o slujbă anume, nu rezolvă nimic, din păcate. Contează pe cine cunoști și cine te cunoaște, cine te poate introduce și ce poate spune despre tine. În plus, de când mașinile vorbesc cu telefoanele prin bluetooth și practic, toată muzica din lume încape pe un stick mobil, radioul ăla despre care vă povesteam eu mai sus își cam dă duhul. În locul lui, se înșurubează bine în conștiința omului modern podcasturile. 

Nu e greu să faci un podcast, dacă ai ce spune. Nu e greu, e doar un pic costisitor, dacă ții musai să ai un recorder profesional și microfoane de calitate, pentru că altfel tropăie tare piticii din capul tău. Și dacă ai un microfon bun îți trebuie și o girafă care să-l protejeze de pocnete și un ecran protector ca să nu scuipi pe el și o masă de care să legi girafa și poate vrei și un mixer și niște cabluri și-un computer și un soft de editare și uite așa se adună niște sume pe care nu oricine le face. Eu știu că ne mișcăm prin lume printre copiii ăștia din generația care ajunge YouTube star cu o tabletă sau un telefon și fără prea multe farfastâcuri. Dar eu sunt veche, domnule, și am și eu hachițele mele. Noroc că bărbatu-meu e răbdător și sprijină un pic nebunia mea dătătoare de dureri de cap și găuri în credit. 

În toamna asta am avut privilegiul să fac o serie de interviuri cu scriitorii de limba română și nu numai, invitați la ToRo Fest, un eveniment literar cum nu-s prea multe de care să fi auzit eu în Canada. Și-așa am ajuns să mă învârtesc din nou printre oamenii cu care eram obișnuită. Gânditorii. Scriitorii. Pictorii. Traducătorii. Cei ce, mușcați de un microb sau altul, ca și mine, nu pot fi altcineva decât cine sunt cu adevărat, nu pot face altceva decât ce știu și simt să facă mai bine. 

Așa a apărut Radio Encounters. Întâlniri pe unde radio, în românește. Așa am reînceput să fac interviuri în română, în engleză, ba chiar și în franceză, la o adică. Așa m-am reapucat de cursuri de franceză, când am constatat ce frustrant e să nu poți întreba ceea ce voiai neapărat să întrebi, fără să dai în bâlbâieli penibile. Așa am petrecut dimineți încântătoare povestind despre Mateiu Caragiale și Mihail Sebastian și Mircea Cărtărescu și Nichita Stănescu, despre istorie și literatură și muzică, despre măsura succesului și România anilor ’90-2000. Așa mi-am revenit un pic la forma mea inițială, cea care mi se potrivește, cred eu, cel mai bine. 

Dacă aveți timp și vreți să ascultați, vă invit să faceți cunoștință cu câteva persoane care iubesc România și limba română și literatura română, la fel de mult ca și mine. Veți fi surprinși de poveștile lor, veți zâmbi poate, uneori e posibil să vi se și umezească ochii un pic. Radio Encounters e altceva decât vedeți la tv, citiți în presă sau vă apare în feed-ul de Social Media. E bun la drum lung, nu există reclame, e gratis. Audiție plăcută! 

 

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Ioana

    Ada draga, e minunat, ma bucur tare mult ca ai gasit cum sa faci ce faci de mult! Tin pumnii stransi sa reziste zambetul care se aude aici. Mi-e dor de tine tare.

Privacy Policy