Răul necesar

13 Sep 2017 by

Așa suntem, unii dintre noi, nu învățăm decât după ce ne dăm cu capul de praguri și cădem în nas. 

Azi am făcut o prostie și vreau să v-o împărtășesc. 

Diabeticii nu prea au voie să bea sucuri naturale. Un fresh de portocale conține așa de mulți carbohidrați, că după ce citești eticheta și îți faci socotelile, nu-ți mai vine să bei sucul ăla. Pentru că știi că nu-l poți duce. Știi că n-ai să poți să te oprești la o gură de suc. Că, în economia numărului de carbs pe zi, mai bine mănânci o portocală. Ori un măr. De fapt, mai bine mănânci niște zmeură. Sau ceva cu berry la coadă. Afine. Da, de-alea poți să mănânci, dacă-ți asumi că o să ai alt gen de probleme. Ia, mai degrabă, niște căpșuni. Sau mai bine nu mai bei suc de portocale, bei suc de cranberries. E îngrozitor de acru, dar e suc și nu-ți omoară pancreasul. 

Azi am găsit într-un magazin nectar de caise, la sticlă, din ăla, ca pe vremurile bune, când cumpăram Santal la cutie și nu mă gândeam că într-un pahar intră mai multe caise decât pot duce. 

Îmi era cald, nu mâncasem foarte bine de dimineață, luasem micul dejun pe fugă (să nu pierdem autobuzul), primisem un mail care mă făcuse să țopăi de bucurie (e de bine, să semnăm niște hârtii și vom povesti și despre asta) și mergeam prin magazinul ăla, căutând ceva dulce, cu disperare. Voiam o prăjitură. De când cu prediabetul, mă gândesc de o mie de ori înainte să pun gura pe o prăjitură. Dar azi căutam o felie de ceva. De cheesecake sau de orice tort. Îmi asumasem că da, o să pierd cam jumătate din carbohidrații zilei dar, what the hell, voiam o prăjitură. 

N-am găsit ce căutam… Ok, un snickers… În drum spre snickers am dat de nectarul de caise. Și mi-am cumpărat o sticlă de 750 de ml. Nectar de caise produs în Italia. Haaaaaaaa.  Eram în mașină. Era cald. Mă bătea soarele în cap. Am desfăcut sticla la un stop. Și am început să beau. Cinci înghițituri. A fost cel mai extraordinar nectar de caise din viața mea. Încă un pic. Cinci înghițituri. Până la următorul stop băusem mai mult de jumătate de sticlă. Vreo două pahare. Și apoi, încă la volan fiind, am simțit că mi se taie picioarele și am știut că am făcut o prostie imensă. Imensă. 

Inutil să vă spun cât de rău mi-a fost, nu despre asta e vorba. Ci despre cum mi-am asumat aiurea că e posibil să mi se facă rău, fără să îmi dau seama CÂT de rău o să mi se facă. 

E ok, o vreme n-am să mai tânjesc după nectar de caise. O vreme lungă.  

Am să beau doar suc de cranberries. E așa de acru că-ți trece setea. Și cheful de viață. Dar are antioxidanți și nu mă omoară. 

Așa, cu răul necesar în bot, m-am vindecat de multe. De donuts. De cartofi prăjiți de la McDo. De pâine caldă, albă. De paste. De struguri. De ciocolată. De tot ce ȘTIU că e încărcat în carbohidrați, dar uneori nu-mi refuz, deși, la fel de bine aș putea înghiți clor, rezultatul (psihic) e tot pe acolo. 

Fiți deștepți. Nu faceți ca mine. Sau dacă faceți ca mine, să știți că nu sunteți unici. Suntem  mulți. Și e păcat de noi…

Acum sunt aproape bine. N-aș fi scris postul ăsta, dacă nu m-ar fi îmbiat soțul cu niște struguri acum 5 minute și n-aș fi spus din reflex “nu, merci, sunt prea dulci”. De azi am încă un reflex bine ars în creier. Nu, mulțumesc, nectar de caise nu pot duce. 

 

Related Posts

Tags

Share This

3 Comments

  1. Maria

    Salut Ada,

    Daca vine cineva la tine sa ceri Diavit, e foarte bun si daca poti, vezi de dieta Paleo ca iar ajuta. Painea toata e rea, e un pic mai buna cea fermentata, cu maia, paste exista cele no carb facute din radacina kuzo parca ii spune, dulciuri poti face cu stevia si faina de oleaginoase amestecata cu faina de cocos. Sanatate si toate cele bune!

  2. CarsOnTheWeb

    tristul adevar…

css.php
Privacy Policy