Resistance is futile

7 Apr 2009 by

Se întâmplă relativ des să mă trezesc în miez de noapte invadată de cea mică.
Mai întâi se aude strigătul de luptă:
– Maaaaaa-miiiiiiiiiiii!
În funcţie de cantitatea de lacrimi ghicită în fiecare vocală, reacţia mea e demnă de forţele rapide de intervenţie sau, uneori, când mi-e clar că se preface, de serviciul 112.
– Daaaa, Irina!
– Maaaaa-mi! Am visat urââââât…
Apoi apare, complet echipată: cănuţa într-o mână, pisicuţa în cealaltă mână, târşâindu-şi papuceii, uneori (din ce în ce mai rar) şi cu două degete în gură, în amintirea dulcilor vremuri ale bebeluşiei. Urmează atacul.
– Pot să dorm cu tine?
G. a zis că e ok şi-l cred. E bine să doarmă cu mine, încă nu trebuie să-mi fac griji că n-am să mai reuşesc s-o mut înapoi în camera ei.
– Sigur, hai, treci în pat.
Apoi, ca orice cotropitor care se respectă, întâi scapă un picior discret în botul pisicii (sau îl calcă pe mustăţi, funcţie de cum a aţipit şi domnia sa, Marele Alb), apoi îmi trage perna de sub cap, apoi se întinde cât e de lungă (şi are deja un metru) cu picioruţele la Apus şi mânuţele la Răsărit. Apoi se face linişte.
Ieri dimineaţă a venit din nou. Aşa că pe la cinci dimineaţa m-am trezit că împart patul cu următorii:
Divizia de Pluş, Neînsufleţite:
1. Perna albastră în formă de pisică.
2. Perna galbenă în formă de soare.
3. Un şoricel roşu.
4. Pisicuţa vărgată.
Divizia de Plastic, Animabile
5. Prinţesa Ariel
6. O altă prinţesă pe care Irina o consideră Barbie, deşi nu e chiar Barbie şi mai are şi lipsă un picior pe care l-am zărit ca prin vis azi dimineaţă între noptieră şi pat.
Divizia de lemn.
7. Trenuleţul Herbert. Puiul trenuleţului Herbet
Divizia mieunătoare cu gheare
9. Mitz.
Şi peste toţi şi toate, neîncoronata (pe timp de noapte) regină a tuturor, Mam’zel Zoulouf.
Recensământul l-am făcut după ce domniţa s-a urcat în pat, trecând peste mine şi lăsând jumătate din efectivele mai sus enumerate pe marginea îngustă pe care mi-a acordat-o cu maximă generozitate. Amorţisem şi nu ştiam de la ce.
Aşa cum în glumă am zis, nu ar fi de mirare într-o zi să mă trezesc cu urechi de pluş şi coadă color ataşată de ultima-mi vertebră, dovada ultimă a asimilării mele forţate, ca-n celebrul episod din Star Trek, în care Borgii puseseră stăpânire pe Enterprise.
I-am luat unul câte unul şi i-am trântit pe noptieră, fără prea multe menajamente. De la capătul patului, Mitz mă privea cu acea uitătură plină de compasiune, semn că, da, mă înţelege… suferă şi el, ca şi mine.
După un şut încasat în ficat, cu spatele înţepenit, am cedat. M-am mutat pe canapeaua din sufragerie, ceva mai generoasă decât petecul de saltea pe care mă chircisem.
La şapte fără cinci, fix, a sunat iar goarna.
– Maaaaaaaaaaa-miiiiiiiiiii.
– Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Nu. N-am strigat decât în gând. În realitate am zis aşa:
– Da, Irina.
10, 20, 30, 40….
– M-aaaaaaaam treziiiiiiit.
– Ce bucurie! Bună dimineaţa, Irina.
– Bună dimineaţa.
– Ţi-e foame?
– Da!
– Dacă vrei să mănânci, fă bine şi ia-ţi toate jucăriile din patul meu. Acum!
– Păi mami, le luasem cu mine ca să nu viseze nici ele urât!
– Foarte interesant. Ce mai găsesc în pat se mută la coşul de gunoi cam în două minute.
– Nuuuu, mami! Le strâng!
A plecat lipăind pe hol. Apoi am primit un nou comunicat important pentru ţară.
– Maaaaa-miiii.
– Ce mai e?
– Pisicuţa a zis că vrea să rămână cu tine!
– Bine!
– Da’ maaaaaaaa-miiii…
– Da?
– Şi Ariel vrea să rămână la tine în pat.
– Aaaaa! Ştii ce!? Ia, afară, toată lumea!
– Bine, mami!
În dimineaţa asta n-a mai avut loc nicio invazie.

Related Posts

Tags

Share This

8 Comments

  1. Lala

    Dulceata mica 🙂
    Desi scenariul imi suna nu stiu de ce :)…tare cunoscut 🙂
    Si urmeaza vremuri vitrege ca mai vine unul tare din urma la noi ce are si el o armata de companioni.
    Sau te pomenesti ca va urca peste frati-su si m-am scos 🙂

  2. loristiuj

    super simpatic maaaaaaaamiiiiiii… 🙂

  3. mara

    hahaha, dar ești tolerantă bine 🙂

  4. alina

    Mami Ada e foarte tare pe pozitii in ultima vreme! 🙂 Ar trebui sa te chemam si pe la noi, sa vedem daca functioneaza metodele si la mandrele noastre! 🙂

  5. ajnanina

    ce frumos ar fi, daca acum, ca adult , mi-as putea lua jucariile in bratze si sa vin sa dorm cu Cineva care (cel putin din perspectiva mea) stie si poate tot, chiar daca la un moment dat ma va face sa vad ca jucariile mele sunt in plus :))

  6. salmi

    Mda…Silvia care are 5 ani jumate face uneori la fel…in toiul noptii se aude usa de la camera lor, a fetelor(inca dom impreuna), Silvia pas-pas pe hol si se deschide usa dormitorului nostru…
    “mami, am visat urat…pot dormi cu voi?”
    Si cu calutul roz de care nu se desparte ever-never adoarme intre noi. Noroc de patul lat…;).

    Draga Ada, nu dispera…sper ca la 20j de ani sa nu faca la fel…:)).

  7. Gabriela Singureanu

    Haha,bine ca te roaga sa doarma langa tine ,la noi strigatul de atac e “Ma-miiiiiiii…gata nani!!!”Adica misca jos din pat,da-mi mancare,joaca si tot ce mai cer eu la 5 dimineata.

  8. sayadinna

    citesc de la coada la cap..sau de la cap la coada blogul tau..in fine de la ultimul tau post pana la acesta…si nu ma mai satur..citesc in continuare:)

css.php