Reţetă pentru nemurire
Oamenii de care ţi-e dor sunt nemuritori. Am citit asta spusă despre Gellu Naum şi, dintr-un mecanism reflex, am tradus-o în propria mea cheie. Nu ştiu în ce măsură celor morţi nemurirea le mai este utilă, dar i-am spus de multe ori Irinei, care plânge relativ des de dorul lui Mitz şi se-ngrijorează de moartea bunicii celei mai iubite. Există reţete pentru nemurire, e simplu să-i păstrezi vii pe cei ce contează pentru tine, dacă nu-i uiţi. Trebuie doar să ţii minte şi să-ţi aminteşti măcar din când în când cum erau, ce făceau, ce spuneau, cum reacţionau într-o circumstanţă sau alta.
Azi mi-e dor de Ioana.
si mie de mama…