Retorice: Cei de la Fisher Price știu că niște idioți fac mișto de jucăriile lor?
Ieri, Lia a făcut cunoștință cu cartea cu omida cântătoare de la Fisher Price. Foarte drăguță, i-a plăcut tare mult. Și cum nu i-am cumpărat eu prea multe jucării fetiței, azi am profitat de niște reduceri anunțate de Carrefour și i-am luat-o. Acasă am avut ocazia s-o studiez îndeaproape și să ascult versurile cântate de omidă.
Omida cântă așa:
Vreau un chec, vreau un chec, brutarule…
În original, era așa
Pat a cake, pat a cake, bakerman…
Apoi cântă așa:
Albinele merg în șir indian, uraaa, uraaaa
În original era așa:
The ants go marching in one by one, hurray, hurray
Mai dăm o pagină.
Chiț chiț chiț chiț tic tac
E șoarecele jack
În ceas cânta când se juca, chiț chiț chiț chiț tic tac
În original era:
Hickory, dickory, doc, the mouse ran up the clock…
Ok, ăsta cu șoarecele Jack e cel mai puțin deranjant. Dar, “vreau un chec?” nu se putea “Fă-mi in fursec, fă-mi un fursec brutarule, fă-mi un fursec, fă-mi un fursec în formă de B”?
și de când merg albinele în șir indian? De ce nu se putea spune “Furnicile merg în șir Indian”?
Din aceeași serie Fisher Price, cd playerul interactiv zice:
În vârful corcodușului/o maimuțică mică/se juca c’un viezure/hopa mitică.
Cățelul cântăreț cere și el checuri.
Dacă tot au făcut efortul de a traduce și adapta la limba română ce spun jucăriile (sigur că e mai atractiv să zică chestii în românește decât în engleză), de ce și-au bătut joc de cântecele? Dar cei care au înregistrat cântecelele, ei nu gândeau? Nu ascultau ce cântau? Cine a cântat “vreau un chec” și “albinele merg în șir indian” gândea? Asculta ce rostea?
De ce să faci așa ceva? La ce folosește să vinzi jucării scumpe care spun chestii ilogice? Chiar nu e nimeni capabil să verifice ce se spune într-o limbă străină înainte să comande fabricarea în serie a unor jucării care nu numai că nu-ți fac copilul mai deștept, ci-ți împuiază capul cu tâmpenii? Sau se merge pe ideea că oricum ăștia micii nu pricep nimic?
Mai bine le lăsau în engleză.
Cei doi cenți ai mei, ca să zic așa.
Iar esti carcotasa! Jucaria asta deschide lungul sir al jucariilor stupide. Urmeaza pupasica “Pipi Popo” care, ai ghicit, face pipi (si poate face si popo?) si preferatii mei: “catelusii bolnavi”. De ce naiba ai vrea sa cumperi un catel bolnav?
O avem! In varianta masculina.
haha, sa auzi catelul cantator de la aceeasi firma, cu “umeri, genunchi, degete” corect tradusa, da’ te doare capu de cum suna. Plus ca e genul de jucarie zisa “din iad” ca porneste singura in linistea noptii.
Pe catel l-am pomenit ca vrea si el checuri. Intr-adevar, straduinta de a inghesui intr-un singur vers “cap, umeri si genunchi si degeteeee” e hilara! Dar sa stii ca jucaria din iad are un buton la spate de unde se inchide, ca sa nu vorbeasca singura noaptea.
Da, mai, stiu de buton, dar de regula il inchizi dupa ce ti-a sarit inima din piept. Si e pieten bun cu iepurasul din iad care n-are buton. Ala cu apasa-ma pe burta.