Revoluția somnului
Lia e un copil bun. De la opt-nouă și jumătate până la 13 ale fiecărei zile nici nu știu că am copil. Gângurește, zornăie, zâmbește, nu se joacă prea mult cu mâncarea, încă stă unde o pun, cu condiția să fie înconjurată de perne. Adoarme pe la zece și ceva (cum e mai prost, că eu la 11 trebuie să ies din casă, deci trebuie s-o trezesc), în mașină nu protestează, stă calmă în scoica ei și zâmbește către necunoscuți, își roade degețelele și mă privește cu speranță. Speranța ei e că o să-nceapă până la urmă partida aia de striptease care se termină cu o senzație plăcută de bun, cald, moale. Câteodată ia masa în oraș, camuflată sub șalul roșu. Alteori, când sunt la volan și chiar n-am cum s-o servesc, trebuie să îndure.
Pe la 13 începe să-și piardă răbdarea. Dacă nu suntem deja acasă, plânge până ajungem acasă. Cum eu am doi copii și nu uit asta niciodată, când ajung acasă mă reped să-i încălzesc prânzul celei mari – în speranța că va dormi și ea. Apoi înfulec ceva pe repede înainte. În vremea asta, în pătuțul ei, Lia plânge. Pentru că mi-e milă de ea, las baltă masa mea și mă duc spre dânsa în grabă mare, alerg pe gresie, smulg hainele de pe mine și mă arunc în pat s-o hrănesc, sperând eu în adâncul sufletului meu că poate adoarme după ce își ia masa de prânz. Și adoarme, preț de trei minute, ca să se trezească din nou în răcnete imediat ce simte că o ridic din patul nostru și o pun în pătuțul ei. Și continuă să răcnească, orice aș face, până spre ora 16 – 16.30. Când cade răpusă. După o jumătate de oră pe ceas, e fresh. Se ridică, se rostogolește pe burtică, e veselă, se joacă, se bucură de tati, vorbește cu frunzele din parc, zâmbește către trecători. Până la ora 19 când iadul se dezlănțuie din nou. Plânge până intrăm în casă. Plânge când intrăm în casă. Plânge când o dezbrăcăm pentru baie, uneori și după ce o scoatem din apă, deci, pe scurt, ca să nu vă plictisesc, plânge până nu mai poate plânge pentru că are gura plină. Rutina de la prânz se reia. Ne scăldăm în liniștea punctată de țocăiturile ei rapide, ea adoarme, eu zâmbesc, dau să mă ridic, parchetul scârțâie (nu e un moft! e groaznic!), ea deschide un ochi, o pun în pat, deschide și al doilea ochi și apoi țineți-vă bine stimați colocatari, urmează o tragedie de-acum antică, în cinci acte, care nu se termină decât după vreo oră de răcnit din toți bojocii.Pe la nouă și jumătate (ok, uneori mai devreme) adoarme. Se mai trezește uneori pentru o gustare la miezul nopții, dacă am noroc nu se mai trezește până pe la patru-cinci dimineața, dacă am ghinion se trezește și la trei și la șase și apoi este foarte foarte vie până pe la 10 când cade răpusă și la 11 o trezesc eu, că asta e piesa. Și de la capăt.
Neplăcut.
Ce să fie, ce să fie. Are colici. Nu chiar. Îi dau dinții. Mă rog, până la urmă or să-i iasă și dinții. Se enervează că a ajuns pe burtă și nu mai știe să se întoarcă înapoi. Aiurea, deja știe să facă treaba asta, nu de-aia urlă. Dar de ce urlă.
Într-o zi, pe facebook, aflu de la Cookie că a găsit o carte minunată care o-nvață cum să nu mai plângă Iepu, care Iepu plângea, aflase ea, de oboseală. S-a aprins un beculeț în mintea mea și zic: dar oare scrie în cartea aia și cum s-o faci să doarmă ziua, că mie nu-mi iese. Comparăm notițele, trag concluzia că deși Lia se culcă MULT mai devreme decât Iepu de mult timp, isteriile de peste zi pot fi tot rezultatul unei acumulări de oboseală, Cookie mă anunță că din ce înțelege ea Lia trebuie trezită mai de dimineață, pe la șapte, eu înjur în gând și zic ok, ia să aruncăm un ochi pe amazon la capitolele lăsate la liber, citesc, mă crucesc, mă enervez, cumpăr cartea pentru kindle și mă pălește revelația că Lia, biata, e terminată de oboseală. După rețeta lor, la 6 luni, bebelușii au cel puțin trei reprize de somn ziua. Exact ca-n visele mele. Dar somn nu-nseamnă 30 de minute, cum doarme Lia, ci de la o oră în sus, cum tare mi-ar plăcea și mie.
Cartea lui Cookie are 457 de pagini (de fapt ecrane de kindle, dar tot 457 sunt), ceea ce pentru o mamă cu mintea franjuri (nu doar din pricina bebelușului, după cum bine ați citit) e monstruos și imposibil de îngurgitat, dar asta e, putem citi și-n pat după ce copilul a adormit epuizat de atâta plâns. Așa că am început să citesc și m-am hotărât să-ncep o revoluție a programului întregii familii, pentru că altfel nu se poate. Pe la 11 am închis laptopul, deja nu mai înțelegeam ce citesc.
Parcă simțind ce i se pregătește, Miss s-a trezit la 12. Apoi la 3. Apoi la 6.30. Bineeee, zic, tu ai vrut-o. Am hrănit-o apoi am aprins lumina, am înconjurat-o de jucării, am deschis geamul. Am scos-o pe balcon, i-am arătat mașinile, frunzele, porumbeii, am ținut-o nițel s-o mângâie vântul, apoi la ora 7.45 fix am așezat-o în patul mare, i-am oferit o jumătate de cană de lapte (metaforică, ea știe cât a supt), ea s-a bucurat, apoi a plâns, s-a arcuit, m-a zgâriat (memo to myself: de tăiat unghiile copiilor) și s-a enervat din nou până la lacrimi când s-a simțit în pătuțul ei. Am învelit-o, am luat TOATE jucăriile din pat, am oprit-o pe Mama Gâscă, am tras perdelele, am mângâiat-o și i-am urat somn ușor. Apoi am plecat. A plâns cinci minute lungi. Acum doarme. Am depășit deja bariera celor treizeci de minute și nu se aude nici pis din dormitor. E un început bun.
Mai am de rezolvat câteva ecuații.
Cum să fac eu să ajung la școală la timp cu un bebeluș ne-isteric.
Cum să fac eu să ajung înapoi acasă la timp cu un bebeluș ne-isteric.
Cum să conving eu doi copii să doarmă TOTUȘI la prânz, spre binele întregii familii.
Cum să împart treburile astfel încât Sora cea Mare să ajungă la lecțiile ei de pian și în cele din urmă acasă, să aibă timp de lecții dar să se bucure și de ceva parc cât mai e vremea bună și să n-o isterizez pe dânsa cu culcatul soră-sii la șase treizeci în fiecare seară (nu săriți, discutăm despre asta după ce termin cartea, acum e prematur, e doar o idee în fașă).
Cum să mă organizez împreună cu soțul astfel încât să fie făcute și cumpărături cum îmi place mie, să avem timp și să ne mai privim unul pe altul în ochi pur și simplu și mai ales, cum să rămân eu zen în toată povestea asta, așa încât să nu-i înebunesc pe toți ceilalți la rândul meu.
e 8.33 și în camera Liei e liniște.
Bună dimineața.
Related Posts
Tags
Share This
eu am sa fiu scpetica si iti spun ca te stresezi degeaba cu pr0gramul. Lia incepe sa proceseze topate impresiile de peste zi si are nevoie de tine ca reper, nu de programe. Poate solutia ar fi un mic ajutor pt tine in zielele cu scoala la orele de luat Irina.Ori sa o ia altcineva , ori sa stea cineva cu Lia. E prea trambalata, bebelusii vor rutina si spatii mici:)
Sabina, eu sunt singura cu Lia de la sapte treizeci la sase si cu irina de la doishpe la sase. Nu ma stresez degeaba, crede-ma, oboseala copiilor o traiesc pe pielea mea. Mi se pare mult si pentru Irina sa aiba 2 zile pe saptamana in care pleaca la 7 si se intoarce la trei. In vremea asta Lia e tarata prin oras si cam ia forma scaunului de masina. Solutia e intr-adevar sa n-o mai iau dupa mine (dar cu cine s-o las) sau sa nu ma mai duc dupa Irina (dar cine s-o ia?). Acum nu vad o rezolvare, dar termin eu si capitolul ala pt familii cu copii si vedem pe urma.
sa pastrezi cartea asta minune, daca functioneaza, ca cine stie cand o mai fi nevoie de ea :)) (nu, nu sugerez nimic si nici nu ascund nimic, bvreau doar sa fiu pregatita psihic) altfel, sa stii, si smaranda dormea destul de putin si fragmentat ziua pe la varsta liei. eu cred ca e si o perioada cu multe acumulari, se straduieste sa faca lucruri, e normal sa fie mai obositor
e-n computer nu stiu cum sa fac sa ti-o pasez, dar e de citit cu mintea limpede de dinainte de un bebe. Acum ma straduiesc sa o inteleg, dar e complicat fiind si-n alta limba si dupa o noapte cu program dansant.
daca functioneaza teoriile, chiar ca o sa citesc si eu. eu zic ca nu e regula deloc cu somnul, mai ales pana la 6 luni. stiu ca asa mica si a mea avea zile in care dormea in reprize de cate 30 de minute, eram mai zombi decat zombi.
apoi eu intr-adevar i-am facut un program de somn, astfel incat sa aiba cam 3-4 ore de somn ziua si vreo 11 noaptea. ca mai erau mici treziri noaptea nu mai pun in socoteala, dar macar eu o culcam la o ora rezonabila, ii asiguram conditii. si a functionat. si functioneaza si acum la 21 de luni, inca mai doarme 3 ore dupa masa de pranz.
Cris, mie mi s-a parut ca opt jumate seara e o ora rezonabila de culcare pt un bebe mic. Dar uite ca nu e.
e ok, dar exact cum ziceam fiecare copil e diferit.
Cum să fac eu să ajung la școală la timp cu un bebeluș ne-isteric.
Pai daca adoarme in jur de opt si se trezeste pe la 10 (speram!), la 11 cand pleci tu cu ea la scoala nu o s-o mai trezesti din somn asa ca nu o sa mai fie grumpy.
Cum să fac eu să ajung înapoi acasă la timp cu un bebeluș ne-isteric.
O sa i se faca probabil somn in jur de 12, poate adoarme in masina si doar o transferi in patutul ei dupa ce ajungeti acasa. Oricum, odata facut somnul ala de dimineata, dispozitia ei generala ar trebui sa fie mai mellow.
Cum să conving eu doi copii să doarmă TOTUȘI la prânz, spre binele întregii familii.
Parca este un capitol in carte despre familiile cu mai multi copii si despre copiii mai mari, du-te l cuprins si skip direct acolo. Intr-adevar, cartea e cam haotica asa.
Cum să împart treburile astfel încât Sora cea Mare să ajungă la lecțiile ei de pian și în cele din urmă acasă, să aibă timp de lecții dar să se bucure și de ceva parc cât mai e vremea bună și să n-o isterizez pe dânsa cu culcatul soră-sii la șase treizeci în fiecare seară (nu săriți, discutăm despre asta după ce termin cartea, acum e prematur, e doar o idee în fașă).
Cred ca solutia este ca Lia sa bage si al treilea nap, care sa inceapa cel mai tarziu la 5 si sa se termine la 6 pm. Puteti sta afara cu toatele pana pe la 7 si ceva, apoi baie, mancare si somn. La 8 sa fie culcata.
Cum să mă organizez împreună cu soțul astfel încât să fie făcute și cumpărături cum îmi place mie, să avem timp și să ne mai privim unul pe altul în ochi pur și simplu și mai ales, cum să rămân eu zen în toată povestea asta, așa încât să nu-i înebunesc pe toți ceilalți la rândul meu.
Cu sotul o sa ai timp seara, dupa ce se culca odraslele. Noi de o saptamana suntem asa, wowed:)) Ne uitam unul la altul si nu stim ce sa facem cu tot timpul asta de seara care inainte nu exista.
Cat despre zen, of, cu aia e mai greu. Cred ca si noi avem nevoie de cateva seri in care sa ne culcam la ora 8.
Ma bucur ca ti-e de folos treaba asta.
Cookie, buba este aceasta: eu am observat de ceva vreme ca pe la ora 7 i se termina bateriile. Intre 7 si 8 are program de urlat nu de ieri de azi ci de pe la trei luni. Cand ai zis tu de sase treizeci ora de nani am zis no way e prea devreme sigur se trezeste noaptea. Aprofundand cartea si comparand cu realitatea am tras concluzica ca daca vreau sa evit isteria de la sapte (pe ceas, pana pe la sapte si 20 e senina, la si 20 se rup norii) trebuie sa incerc sa fim in casa pe la 6.30 si sa-ncepem rutina de seara. Azi vreau sa incerc asa. Pentru ca pana acum faceam exact cum ai zis mai sus: pe la 16.30 o lua somnul, dormea cam juma de ora, maxim 45 de minute, ieseam in parc si pe la sapte porneam spre casa, la 7.30 aproximativ eram sus dar era deja in plin urlet. Cred ca e un echilibru foarte fin de facut aici. In plus da, simt si eu ca mersul zilnic dupa Irina e dificil nu doar pentru bebelus ci si pentru mine personal. E putin scary cand adun toti factorii care trebuie pusi in acord. Uite, e 9.38, copilul mic a dormit 50 de minute, acum zornaie. Trebuie sa vad cum fac mai departe in ziua asta care nu e cu pian, dar e cu Irina cu 37.4. Eh? Fun…
eu cred ca ei i se terminau bateriile la 7 si pentru ca incepea ziua prost, cu oboseala. daca o sa-si faca somnurile de peste zi, o sa poti sa stretch intervalul ala, eu asa zic.
cele 50 de minute or sa creasca, o sa vezi. noi am inceput cu napuri de 20 de minute si deja suntem pe la 1h si 20.
cat despre mersul dupa irina, da, te cred:( ideal ar fi fost sa o poata lua altcineva…
ma enerveaza antispamul tau aritmetic, btw:))
altfel, pe smaranda o culcam devreme si eu- 8,8 juma cel tarziu si era mai bine.
cris- cele 3 ore de somn pe zi n-au legatura cu programul, ci cu copilul. ca si smaranda are program, dar nu doarme 3 ore dupa amiaza niciodata
da maria, am zis ca depinde de copil. si ca nu ma bazez pe teorie. cred ca nu m-am facut inteleasa.
Buna, Ada,
eu o recunosc pe fiica-mea la capitolul trezit si urlat isteric atunci cand se simte in patutul ei. Mi-a spus cineva ca se trezeste din cauza diferentei de temperatura si de miros, asa ca am adormit-o in patul nostru pe o patura de bbc si am mutat-o cu tot cu patura la ea – nu a functionat intotdeauna, dar a fost mai bine.
Ideal ar fi sa n-o mai trezesti pe Lia din somn, nu stiu cum poti face asta, dar stiu ca sistemul lor nervos imatur (si al nostru matur :)) se supara tare in asa cazuri.
inca ceva: eu cred ca “programul” e flexibil sub aspectul orelor la care se intampla el, dar anumite chestii mi se par “universale” pentru toti copii, mai ales ca au baza stiintifca: 1. nu mai mult de 2h de veghe. 2. respectat time frame-urile alea pentru napuri, adica sa adoarma copilul intre 9-11 (nu sa doarma intre 9-11, ci sa adoarma, atentie la distinctie), apoi 12-14, apoi 16-17. 3. sa se culce devreme (unde aici cred ca e important de sincronizat cu ce se intampla cu somnurile de peste zi, asa incat sa se repete regula cu cele 2h de veghe). 4. sa se scoale in jur de 7-8 am.
Eh, Ada, join the club. 🙂 Cam cum o fi fost la mine cu trei, cand cea mare avea program de gradinit inca si mai imposibil decat al Irinei, iar mijlocia era ocupata numai cu nastrusnicii?
Trece mami, trece.
Cartile … nu se pupa cu toti copiii. Unii dorm mai mult, altii mai putin, unii mai legat, altii mai des … serios ca nu exista retete. Standarde de somn. Ai sa te ucizi incercand sa tii in frau un program strict pt Lia si toate celelalte organizate brici. Nu se poate, te anunt.
Asa ca … lasi de unde simti ca poti lasa.
Catrina saraca si-a dormit toata bebelusia ambulant, ce era sa-i fac?
In fine, sper sa ajungeti la un compromis fara prea mari dureri de cap. Ada ca bafta zic. Si empatizez.
Eu una inca sufar cu programele intercalate ale fetelor, dar … ne-am adaptat cumva. Supravietuim si totul se face din mers.
alina, e adevarat ca nu tot ce scrie in carti se poate aplica, insa din totul ala isi poate lua fiecare sfaturi folositoare si aplicabile la propria situatie. nu zice nimeni sa fie un program strict, dar nici absenta completa a oricarei rutine, soldata cu plansetele copilului de dimineata pana seara, nu e o situatie mai fericita. la noi asa a fost, iar acum e clar ca-i mult mai bine si everyone is happier.
Sunt perfect de acord cu existenta unei rutine (pe alocuri flexibile), sunt perfect de acord ca un bebe mic are nevoie de somn mult. Insa de aici intervin variabilele si partea proasta cu cartile e ca daca chiar crezi ca funtioneaza si nu se intampla asa, rezulta teribile frustrari (vorbesc din experienta!).
Iar, cum spune si Mami Ma mai jos, intre una bucata copilut, dupa care te poti plia si contorsiona cum ii e lui cel mai confortabil, si doi sau mai multi, fiecare cu programul lui (de somn, masa, gradi, scoala), e o maaaaaare diferenta.
Daca Ada vrea sa-i faca un program strict Liei mi-e teama ca va fi foarte greu sa-l puna in aplicare, oricat de bine i-ar prii bebitei la prima vedere. Iarasi, vorbesc din experienta. Mie mi-a fost mai usor sa le obisnuiesc sa adoarma la drum (initial nu se putea), pentru ca … eram mereu pe drumuri (si suntem). Si evident nu de placere. Chiar nu iesim din casa decat din necesitate cand e ora de masa/somn.
Ajuta foarte foarte mult culcatul devreme. Din nou, pe testate. 🙂 Ale mele sunt in pat la 7.30. Si daca nu sunt bolnave sau hiperobosite, dorm pana la 7 am a doua zi. Cand e o viroza in familie e jale, e adevarat. Insa altfel lucrurile sunt ceva mai usor de suportat decat cand copilul e micut micut. Asta de incurajare, Ada. 🙂
PS Ada, eu cand am clare impedimente cu odihna celor mai mici, prefer sa rog vecinii sa o duca/ia pe Maria de la scoala (nu pot apela mereu sau des, pentru ca, mi-e teama, vine cu contraserviciul la pachet – si cu 4 eu chiar ma descurc extrem extreeem de greu!). De asemenea cand vad ca e jale pe toate fronturile, mai sarim si cate o zi de prezenta scolara, ca la nivelul asta nu moare nimeni din asta. 🙂
Alina, pe aici cu vecinii nu e chiar asa usor. Pentru simplul motiv ca Irina nu merge la scoala de peste drum si noi abia ne-am mutat si sincer, nu prea stiu eu sa ma imprietenesc cu vecinii de bloc. Prietena mea care are fetita cu Irina in clasa locuieste mult prea departe ca sa o ia ea. Deci ma-nvart putin in cerc. Pe-aici nu prea merge cu lipsitul de la scoala decat in caz ca e bolnava. Oricum, problema mea nu e DUSUl ei la scoala – se ocupa Laur de asta, ci adusul de la scoala si plimbatul intre cele doua scoli. Nu stiu daca o sa gasesc o bona cu masina. Am sa incerc sa vad cum e cu kidstaxi aia.
Pai chiar tu ziceai de mama unui coleg de scoala, nu? Apeleaza la prieteni, Ada. Poate nu mereu, dar cand iti arde buza. Ti-am spus, te inteleg perfect. Dac-ai stii de cate ori am plans de ciuda ca programele astea amestecate erau asaaaa de greu de dus, ooo.
Hai c-o sa mai creasca si Lia si va fi mai bine.
I just did. Cand se poate. Eu inca nu plang.
Am crescut si eu un bebe in UK si la inceput m-am minunat de cat de devreme pun ei copiii la culcare. Insa cu timpul am adoptat si eu acceasi tehnica, la 6-6.30 se dadea stingerea si dormea 12 ore. In timpul zile a fost cosmar la inceput, nu a dormit luni bune mai mult de 30min legate, deci avea nevoie de cate un somn mic de 3-4 ori/ zi. Dupa multe multe luni acea juma de ora a crescut la 45 de minute si doar spre 2 ani am ajuns la acel mult dorit nap de 2 ore la pranz.
Toate bune si frumoase cand ai doar unul si ii poti respecta programul de somn, daca insa mai ai si multe alte drumuri de facut ca tine….se complica lucrurile.
Bafta multa!
Am avut si eu revelatia secolului cand avea copilul cam 10-11 luni ca eu ajung sa-l culc seara extenuat si de aia adormea in 1-2 ore etc etc, citind http://www.pantley.com/elizabeth/books/0071381392.php
Impulsionata de articolul tau, am scris asta: http://iulianulsantiago.blogspot.com/2011/09/no-cry-sleep.html – sper sa-ti foloseasca de acolo cateva idei. Succes!
Monis, multumesc!
Vai, Degetzica nu s-a trezit la 7.30 dimineata decat de vreo cateva ori in viata si bine a facut, m-ar fi ucis. Si imi pare ca nici programul asta de 2 ore intre nap-uri nu-l respecta, era la 3 ore batute in cuie. Anyway, si mie mi se pare ca Lia este foarte trambalata si recunosc ca eu n-as fi putut sa fac asa cu Degetzica, ar fi plans pana ar fi ramas fara aer.
Dar stii ce nu inteleg eu? De ce, dupa ce o alaptezi in patul mare, nu o lasi acolo? De ce risti trezirea? Eu am facut ca tine doua luni si la fel, dormea 30 de minute dupa ceas. Cum am lasat-o in patul mare si am mai si dormit eu langa ea, timpul s-a lungit considerabil. Adica dormea 2 ore, 2 ore si ceva, obicei care i-a ramas si acum: a dormit luni intregi 3 ore la pranz, acum doarme 2 de obicei, 3 numai daca sunt si eu langa ea.
Pentru ca mai am un copil in camera de alaturi, care are nevoie de mine. Si pentru ca deja se rasuceste si oricate perne as pune in jurul ei, e in stare sa le si impinga cu picioarele, deci nu mi se pare safe s-o las in patul mare nesupravegheata. Trei ore legate somn de zi? Lux. Mi-ar placea si mie. Cat despre trambalatul Liei, sa nu crezi ca o fac din placere sau din sadism, deocamdata chiar n-am alta solutie.
Nuu, nu ziceam de placere sau sadism, ma gandeam cu groaza ce as fi facut eu daca as fi fost in situatia ta pentru ca Degetzica plangea in masina daca nu eram langa ea pana intepenea (de nervi, de cald, de lipsa de aer). Pana pe la 10-11 luni foarte, foarte rar am plecat singura cu ea cu masina, iar adevarata revolutie s-a produs dupa 1 an si jumatate cand am mutat scaunul cu fata la mers si pe mijloc si am reusit sa avem niste drumuri decente. Oricum, mai mult de 30-45 de minute nu am curaj sa plec singura cu ea, se plictiseste, incepe sa se enerveze, vrea jos, vrea gata, vrea aia, vrea aia… Albesc pana ajung la destinatie.
Te descurcai tu, where there is a will, there is a way. Lia a mers mult cu masina si nu stiu daca asta e o chestie pozitiva sau doar usor trista.
eu am gasit un site unde sunt tot felul de tips-uri. poate ajuta…http://www.babysleepsite.com/