România halucinantă

26 Oct 2009 by

Trăiesc de câteva luni într-un apartament micuţ, într-un cartier considerat civilizat. Am vecini care ascultă Coldplay şi Dire Straits sâmbătă dimineaţa, pe la zece aşa, unul anume dintre ei îmi place foarte tare, e chiar plăcut să auzi muzică din vecini. La etajul patru locuieşte un violonist al Operei Române. Este un Domn. Nici n-aş fi ştiut cu cine stau în bloc, dacă nu aveam un duşman comun.

Dar am şi porumbei. Îi hrăneşte o doamnă de la etajul 1, le pune apă şi le aruncă pâine de la balcon. Bestiile nu pe balconul ei îşi lasă mesajele ci pe al meu. Al ei e închis.

Am şi pe vecinul de la cinci care o cam cafteşte pe doamna. Am chemat eu poliţia într-o seară, dar ce folos, în Românica, victima trebuie să zică “staaaai nu mai daaaa, piua 3 minute să chem poliţia”. Altfel nu se pune.

Mi-amintesc ca acum figurile celor trei poliţişti care mi-au intrat în casă pe la unu noaptea, să mă întrebe de ce i-am chemat. A strigat vecina “Ajutor”? Că dacă nu a strigat, poate acceptă să fie bătută. Zău? “Să vă mai zic o dată”, le-am spus: “de deasupra mea se aude o femeie ţipând de durere. Şi mobile trântite se mai aud. Din câte ştiu eu, e şi un copil în acea casă. Ce aşteptaţi? Să curgă sânge pe sub uşă? Să se împută victima?”

Nu ştiu ce au rezolvat, mobilele au continuat să se trântească până spre 4 dimineaţa. Dar am mai auzit-o pe vecina cântându-i copilului ei, deci presupun că n-a caftit-o definitiv. Mai are loc. Mai chem eu poliţia data viitoare? Nu. Clar. Trebuie să sune vecina cu mâna ei. Ca să se pună.

Dar problema cea mai acută (şi la propriu şi la figurat) e vecinul cu taragotul. Bine, e posibil să nu fie taragot. E un instrument de suflat. Sigur nu e flaut. Manele cu flaut mai rar. Îi zic taragot numai ca să aibă un nume obiectul de tortură.  Violonistul apreciază că vecinul cântă corect. E şi tenace. Dacă nu-i iese un pasaj, îl reia. Până îi iese. Şi dacă îi iese, de bucurie că i-a ieşit, mai cântă de câteva ori. Repetitio, mater studiorum.

Fiecare are voie să facă absolut ce vrea în casa lui. Dacă nu îi deranjează pe ceilalţi, mă gândesc eu, evident tarată de educaţia primită acasă la tata. Dar taragotistul nostru nu se împiedică de detalii gen ore de linişte sau… week-end. Week-end? Să fim serioşi. El cântă. E în casa lui. Ce dacă există o lege? Se cheamă legea privind tulburarea liniştii publice. În ea scrie că poţi primi amendă între 200 şi 1000 de lei pentru deranjarea vecinilor. Dar prinde orbul, scoate-i ochii. Nu ştim unde locuieşte taragotistul. O fi la cinci? O fi la patru? O fi la şase? O fi deasupra? O fi pe scara cealaltă? Frustrarea mea e cu atât mai mare cu cât în rarele momente când sunt acasă şi-mi propun să scriu/traduc în timpul zilei, el cântă. Şi sunetele sunt atât de înalte, încât nu ai unde te ascunde. Cel mai rău se aude în dormitor, deci e undeva pe axa dormitorului. I-am lăsat vreo două bilete, ele au dispărut. Vecinii mei s-au distrat. Dar taragotul încă se aude.

M-am dus la administrator. E nou în funcţie şi se autointitulează “gospodarul blocului”. Dar n-are sânge să se ducă să le bată la uşă. O doamnă de la parter, la fel de deranjată ca şi mine, zice că ar fi cei doi băieţi tineri care s-au mutat de curând uşă în uşă cu a dumneavoastră, subsemnata. Dar ei sunt doi. Şi eu sunt singură. Mi s-a spus clar că n-am ce căuta la uşa lor, în special dacă repetă manele. Nu că toţi maneliştii ar fi oameni răi, nu, nu generalizăm. Am auzit că unii sunt chiar cumsecade şi fac şi acte de caritate. Dar ideea e că dacă se supără taragotistul, tre să-mi iau spray cu piper. Pentru că gospodarul blocului a zis că el nu se poate duce la uşa oamenilor, mai ales dacă nu ştim sigur. Să mă duc eu, în calitate de vecină. Sau să-l rog pe soţ. “Ce, Doamnă, dumneavoastră n-aveţi soţ?”. “Până la soţ mi se pare că te plătesc pe matale să ai grijă de bloc. Să nu te mai plătesc?” “Păi şi ce vreţi, doamnă, să fac eu?” “Să puneţi un afiş. Să le sunaţi la uşă. Să chemaţi poliţia/proprietarul. Să faceţi ceva.” “O să încerc, dar nu vă promit, totuşi omul face ce vrea în casa lui”.

Pe acest principiu, m-am gândit să fac şi eu ce vreau în casa mea. Aşa că m-am hotărât să-mi acompaniez vecinul. Să-i fac repetiţia mai interesantă. Am început cu Jeff Wayne şi Războiul lumilor. Am dat başii să vibreze, povestea e frumoasă şi sunetele sunt EXTREM de descriptive.

Dar eu sunt civilizată. La ora 14 îl opresc. Mâine o să-i ofer nişte Heroes del Silencio. Şi nişte Rammstein. Aveţi şi alte idei? Trebuie să fie neapărat ceva HARD. Cu başi. Sau nişte Paganini. Sau să vorbesc cu vecinul meu violonistul. Să le oferim un live. Îmi pun şi corzile la chitară în acest scop. Şi le lălăi “Când te scuturi de zăpadă” până se satură. Mă-ntreb dacă or să vină la uşa mea. Ha!

Related Posts

Tags

Share This

40 Comments

  1. Lala

    Eu cred ca esti prea subtila cu muzica 🙂
    Mai eficace ar fi o bormasina. Dar cum te stiu o finuta nu cred ca vei atenta la ea.
    Bafta multa.

  2. Stiu ca e criza, dar va puteti face cadou un sistem audio, home cinema sau orice emite basi multi. Voi va puteti bucura de filme auzite ca la cinema, iar vecinii cu taragotul de niste urlete din Harry Potter sau Narnia.

  3. pune-i Bach, nu dai gres:D

  4. alssa

    Nine Inch Nails 🙂 efectul e garantat 🙂 Rammstein e bun, dar prea melodios pe alocuri … din pacate si s-ar putea sa le placa 🙂

  5. te inteleg perfect. nici eu nu reuseam sa inteleg care era scopu sa asculte aia de sus muzica la maxim cu geamurile deschise cand fac curatenie, si nici care era scopu sa se harjoneasca pe podea la 12 noaptea de mai sa-mi pice candelabrul in cap sau sa mearga in papuci cu tocuri pe podele. la ultimele 2 le-am gasit rezolvare: m-am dus cu tupeu sus intr-o noapte si le-am zis sa inceteze cu gimnastica pe podele ca mai vreau sa am si maine candelabru. si se pare ca a chiar functionat. cat despre prima…macar nu asculta manele, dar isi gasesc cele mai rele momente ca sa asculte oricum. ah, ca sa nu vorbim de dusurile la 2 noaptea cu bateria de la dus data la maxim de o aud din dormitor. si nu, nu se dusulesc 20 de minute, ore intregi merge apa aia..

  6. livonia

    Draga Ada,

    Mi-am facut in sfarsit curaj sa scriu si eu cateva randuri. Asa cum spunea cineva mai sus cred ca ideea cu muzica e mult prea subtila pentru mitocan ,trebuie luate alte masuri si nu de catre tine ci de “gospodarul blocului”. Cred ca el ar trebui sa ii bata “finut” la usa si sa ii explice mitocanului cat de mult ii deranjeaza pe celilati vecini repetiile dumisale.
    Traiesc de multi ani intr-o lume unde respectul si bunul simt fata de ceilalti e la loc de cinste.
    Imi pare rau pentru ceea ce i se intampla vecinei tale. Violenta in familie nu ar trebui sa se intample . Punct. Mi s-a parut de necrezut atitudinea domnilor politisti fata de tine. Ei nici macar nu trebuiau sa iti bata tie la usa.Telefonul tau trebuia sa fie anonim iar ei sa isi faca datoria acolo unde trebuia nu sa bata la usa ta.

    • Livonia, ai dreptate. Nu trebuiau sa vina la usa mea. Nu trebuiau sa ma intrebe pe mine de sanatate. Trebuiau sa-l salte pe ala. Pe ei ii interesa mutatia mea pe buletin. Cand le-am zis unde lucrez au zis sigur, cercetam

  7. Ama

    si eu am avut aceasi problema cand locuiam la bloc si am aplicat si eu aceasi tactica. sistem audio 5+1 dat la maxim si de obicei preferam wagner. nu a functionat. niciodata 🙁

    dar oricum, bafta tie 😀

  8. :)) pune-i niste Sepultura daca te tin nervii. Sau daca nu si nu, incearca niste dopuri de urechi.

  9. dil

    Niste Eberhard Weber 🙂

  10. dil

    Sau System of a Down.

  11. Pe de alta parte nici cu Ravel nu mi-e rusine. Bolero! Ala suflat. Acolo obsesie.

  12. bp

    o fi oboi. manelistilor le place oboiul.
    cit despre a lupta cu arma lor, nici eu nu am avut nesimtirea sa-mi chinui si ceilalti vecini cu hard core, atunci cind niste dobitoci ascultau manele la zi de sarbatoare. recomand si niste muz contemporana romaneasca, evident abstracta.

  13. Cu Sepultura votez si eu. Si daca te tine, niste Morgoth, Tiamat sau allte death-uri, poate o sa se mute de tot crezand ca umbli noaptea prin cimitire 😀

  14. Oana

    Offf.. si eu aveam din astia odata… dar stiu ca si eu repetam la vioara, si cand se facea pranz sau seara puneam surdina in functiune (accesoriu instrumental menit sa reduca din volumul instrumentului). Dar pentru instrumente de suflat nu stiu daca functioneaza… ma gandesc ca ar putea primi una ca-deau!

  15. Julie

    Wagner

    uvertura la Tannhauser

    si daca nu si nu, atunci incearca cu Madness Scene din Lucia di Lammermoor; preferabil cu Natalie Dessay

  16. 1. enter sandman – metallica
    2. set it off – audioslave
    3. lords of the boards – guano apes
    4. rusty cage – soundgarden
    5. jeremy – pearl jam
    6. around the world – red hot chilli peppers
    7. helter skelter – the beatles
    8. violet – hole
    9. welcome to the jungle – guns’n’roses
    10. freak on a leash – korn

    that should do it.

  17. Alé

    Deci io propun asa: vin la tine, urc pe scari si ascult la fiecare usa, ca sa-l detectez. O cuipesc pe Nora sa plinga disperata, ma ciufulesc ca o vrajitoare, imi imprumuti sortul cel nou al irinei sa arat mai gospodina, asa, intind rimelu pe la oki sa par nedormita si sa am o uitatura fioroasa si sun cu furie la usa presupusa. Si ma tiganesc io cu el. Ce zici?

  18. Alé

    Tre sa ne sincronizam ceasurile. Musai. Are un program cit de cit regulat de cintat?

  19. Da. zilnic. In special de la 15.20

  20. Irina

    Draga Ada,
    Cred ca cel mai bine—-parerea mea… ar fi sa mergi la domnul cu pricina, fara sa fii agresiva, nu pari, de altfel, genul, si sa vorbesti cu el, asa, de la om la om, sa-l faci sa inteleaga ca esti deranjata de zgomot. Sa-l faci asa, nitelus, sa se puna in locul tau. Dar la modul cat mai pacifist posibil. Ceva de genul, domnul meu drag, eu stiu ca va place sa cantati, nu am nimic impotriva, dar va rog eu frumos, se aude tare si nu ma pot odihni, eu nu stiu cum ati face in locul meu…Va rog, dati-mi dvs o solutie…… Eu cred ca ar functiona. Varianta cu muzica data tare nu-l face decat sa fie si mai pornit intr- ale taragotismelor…Mult succes, orice cale ai urma!

    • Draga Irina, am incercat. Am pus jos un bilet cu “Domnule muzician, sunteti foarte talentat. Dar, va rog, repetati in alte ore decat cele de liniste. Macar sambata si duminica.”
      Biletul a disparut, tortura continua.
      A disparut si cel pus in lift, cu un mesaj similar.
      Nu tine nici cu batutul in calorifer. Nu tine cu nimic… Eu nu stiu ce sa mai fac.

      • Irina

        E genul je m`enfichist…dar nu se poate sa nu aiba si el un punct vulnerabil.Asa, o falie in nesimtire…mica, mica, de umanitate, trebuie sa existe…Cine stie cat o fi de nefericit daca isi cere atentie astfel. Exist, ma auziti??? Va agasez dar macar va dati seama ca exist… Ma refer ca acel contact ochi in ochi cu empatia de rigoare l-ar putea debloca…Bai nene, mai las-o mai nenicule mai moale un pic, ca nu stiu cum sa mai fac. Stii, sa-l faci sa vada ca esti chiar fara solutie…Biletelele, batutul in calorifer, muzica data tare, e clar ca nu sunt mesaje pe care el NU le poate decodifica. Le percepe, dar nu sunt pe intelesul lui. Pt ca sunt impersonale. El nu vede omul in fata lui si asa, in nimicnicia lui (ca e clar ca e de genul “how low can u go…”) zice ca nu-s pentru el, si chiar daca ar realiza ca el e BUBA, nu-i pasa…Eu una i-as vorbi fara ezitare si mai ales fara frica. Fara ironii. Sincera. Sa se transpuna in situatia mea. E doar o idee…Poate ca psihanalizez:)) ceva tare tare banal, dar in acelsi timp imi dau seama cat de NASOL poate fi pentru tine si pentru Irinuca…

  21. Eu sunt de acord cu Irina. Razboiul intre muzici inseamna ca exista posiblitatea, 50%, ca tu sa pierzi. Si s-ar putea sa fie o pierdere rusinoasa. Adica sa ai parte de sonoritati si mai si.
    Bate-i la usa. N-o sa-ti ia gatul si nici n-o sa-ti sparga usa, daca ii vei vorbi cumpatat, dar ferm. Ii explici ca ai un copil, ca e nevoie de liniste, ca uite, exista surdina, pe care o poate achizitiona, ori, daca e nevoie, putei negocia o ora la care sa nu deranjeze atat de tare.
    Incearca, n-ai nimic de pierdut. In afara de cinci minute.
    Totul e sa nu mergi cu agresivitatea la purtator.
    Manelistii sunt si ei oameni. Mie asa imi place sa cred.
    Mai tare m-a sufocat de indignare treaba cu femeia batuta. Ingrozitor. Ce bine ca sunt aici, imi pare rau, dar iarasi o spun. Am trait ce spui tu, in Drumul Taberei. Intr-un bloc cu patru etaje, la scara vecina. La un moment dat nu s-a mai auzit nimic. As vrea sa cred ca ea a fugit, cu tot cu copil. Mi se face rau numai cand aud astfel de povesti.

  22. corina

    Buna Ada,

    am trait un episod similar tie si asta ma face sa ma alatur feteor care sustin metoda pacifista de a merge la usa lui.
    In fiecare seara, dar in fiecare seara, pe la ora 22 se aduna in spatele blocului, uin grup de vreo 8 – 10 pusti (nu aveau mai mult de 14 – 18 ani). Unul dintre ei avea masina, venea cu ea si (ghici!), dadea muzica la maximum, cu usile deschise, si ascultau pina pe la 6 dimineata (indiferent de anotimp – ningea, ploua peste ei) muzica de genul celei pe care vrei tu sa i-o pui manelistului… A fost un cosmar. Cit am fost gravida, dat fiind ca nu dormeam noptile, imi puneam castile si citeam, sau ma uitam la TV cu sonorul dat tare. Sotul meu dormea bine mersi in dormitor cu dopurile in urechi. Cind ma enervam prea tare si nu mai suportam, sunam la 112. Cam de 2-3 ori pe saptamina. Intr-un timp am sunat in fiecare seara, timp de 10 zile. La diverse ore, ca sa vada si politistii ca nu mint, si ca ei sint acolo, la program fix, intre orele 22 – 6. Si veneau, si ii rugau frumos sa dea muzica mai incet. Si ei o dadeau. Politia pleca, si in 5 minute muzica era la fel.
    In ianuarie anul asta am nascut. Si mi-a dat Dumnezeu un copil care nu a plins nicio clipa, care a dormit toata noaptea. Ei bine, eu, desi acum imi era somn de muream, nu puteam dormi, fiindca aveam muzica de ascultat…
    M-am certat cu politia la tel, cu dna de la 112, cu sotul ca nu ia masuri (as fi vrut sa coboare sa-i ia la bataie cu levierul, atit de disperata eram…) Niciun rezultat…
    Pina intr-o noapte, la ora 1, cind nu am mai putut. Fara sa-i spun sotului, m-am dat jos din pat, m-am imbracat si m-am dus jos la ei. Eram in stare sa-i omor. Nu m-am gindit la nimic cind am coborit, doar ca daca dau in mine sau se iau de mine cu misto-uri, ii omor. (nu stiu cum o faceam, ca ei erau 10, iar eu aveam mainile in buzunar si eram si in papuci)
    Cu cel mai duios glas din lume, cum probabil numai o mama stie, le-am explicat cum si ce imi fac de un an de zile… Le-am spus ca as dormi si eu macar o noapte intrega, ca daca tot am un astfel de copil si eu n-am mai dormit 8 ore de mai bine de un an, ii rog ca macar o noapte sa ma lase si apoi, le promit ca incerc sa ma mut… ca ei sa ramina nestingheriti. Le-am marturisit ca eu le trimiteam ploitia in fiecare seara…
    Stii care a fost reactia lor: au lasat capul in pamint, au inceput toti (erau 10 golanei!!!) sa-si ceara scuze, sa-mi spuna ca nu s-au gindit niciodata, ca nu si-au dat seama, iar ca pe politie era normal sa n-o ia in seama, ca doar e politie… nu s-au gindit niciodata ca CINEVA a trimis politia, ci ca se ia politia de ei asa, ca nu are ce face…

    Din seara aia, nu au mai dat muzica tare. Se aduna si azi acolo, tot atita stau, uneori nu mai vine baiatul cu masina, uneori rid si aplauda si bat din picioare ca la stadion (e f enervant si asta), dar nu dureaza toata noaptea…
    Cind m-am intors sus, sotul meu (care imi descoperise lipsa intre timp) statea pregatit cu telefonul sa sune la 112 sau la salvare, in caz ca pateam ceva…
    Asa ca, vezi, nici sotul nu e de ajutor in astfel de cazuri…
    Se poate intr-adevar, ca mamele sa aiba puteri nebanuite si sa stie sa faca vraji, asa cum tu singura ne inveti pe noi…
    Iti tin pumnii sa scapi repede si sa gasesti drumul catre inima lu nenea cu oboiu…

    corina

  23. Vai, Corina, mi-amintesti de zilele in care ieseam in fata blocului din militari sa-i trimit la culcare pe aia cu tenisul de picior.
    Cred ca totusi nu-s croita pentru viata intr-un mare oras.

  24. corina

    mda, din pacate asta e si conluzia mea…
    pe cit de mult mi-am dorit la terminarea facultatii sa ramin in Bucuresti, pe atit de mult regret acum…
    doar ca spre deosebire de tine, care ii alungai din Militari, unde (no ofense!) da te astepti la asa ceva, eu stau in blocul cu CEC-ul din Pta Alba Iulia, adica in buricul bucurestiului, unde nu ai crede ca e posibil asa ceva… sau unde macar ai pretentia ca cineva sa ia masuri; toate blocurile din zona au portar, sint mii de firme cu paznici si bodyguarzi pe timp de noapte… inutil sa-ti spun ca intr-un an de zile nu am auzit /vazut pe nimeni sa iasa sa le zica ceva… m-am gindit ca e limpede ca eu am o pr daca doar pe mine m-au deranjat… si ceea ce ma intriga cel mai tare e faptul ca nu pot sa inteleg ce parinti au tinerii astia care nu-si pun problema noapte de noapte ca copiii lor nu sint in casa pina la 6 dimineata; repet unii erau chiar mici, poate nici nu aveau 14 ani… mama lor cum dormea? linistita? as da orice sa intilnesc o astfel de mama si sa pot sa-i pun citeva intrebari… nu ca ar rrezolva ceva, da mi-as mai imbogati si eu experienta de viata probabil cu niste raspunsuri…

css.php