Să mai turnăm, deci, o ceașcă de cafea
7.44
E ora mea. Irina și Laur au plecat deja, bebelușul încă doarme. E ora la care îmi mai torn o ceașcă de cafea și-mi fac planul pe ziua în curs. N-am să vă mai plictisesc, probabil le aveți și voi pe ale voastre. Ce aveam de povestit, pe scurt, că am o zi plină azi:
A fost un week-end MI-NU-NAT. Am fost la concertul în aer liber din Piața Constituției. Preferatul meu, Tiberiu Soare, în compania Orchestrei Naționale Radio – “ai noștri”, cum ar veni, și revelația anului, Bogdan OTA.
Am de spus ceva despre Bogdan Ota. Am citit un comentariu scris despre un român din Norvegia, care se declara nemulțumit de entuziasmul cu care lumea l-a îmbrățișat pe Bogdan Ota și de acest concert triumfal la București, la doar câteva luni de când un juriu a mimat americănește extazul într-un show de televiziune. Îmi pare rău că nu mai găsesc linkul, sigur mă va ajuta Laur să-l pun aici (L.E. – dati scroll pana la primul comentariu-e cel lung), dar voiam să-i spun așa domnului cu pricina: Bogdan Ota nu este un zidar care cântă în timp ce pune cărămizi pe șantier. Nu a fost toată viața lui vânzător de telefoane. Nu e o babă veselă care cânta prin crâșme înainte să vină la show-ul despre talente. Nu e nici un copil de după blocuri, nici un îngeraș cu ochii albaștri, care cucerește lumea când deschide gurița trandafirie. Bogdan Ota e absolvent de Conservator, a studiat ani de zile pianul și a plecat din România, așa cum fac mulți absolvenți de Conservator pentru că n-a vrut să cânte (presupun) în holul vreunei clinici pricopsite din București, pentru pacientele ce așteaptă să intre la doctor.
Eu mă bucur că Arcub i-a dat ocazia să cânte la București, pentru prima oară în viața lui, cu o orchestră de talia Orchestrei Naționale Radio (nu că-s ai mei, dar nu-s chiar așa orice adunătură de pensionari care-și omoară timpul), mă bucur și că a fost aplaudat de o mulțime de oameni care a urmărit concertul în condiții civilizate. A fost frumos. A cântat propriile sale compoziții, aranjate de un orchestrator profesionist din Iași, și n-a uitat să spună că nu e orchestrația lui. Un om cu bun simț, mă bucur că l-am văzut. Și Irinei i-a plăcut. A fost un bun “incentive” – mă iertați că nu găsesc corespondentul corect în română – pentru lecțiile ei de pian. Care sunt relativ complicate.
Am găsit un site pe care-l iubesc foarte tare, se numește Making Music Fun. Ideal pentru copii de clasa a-I-a care se duc la școala de muzică fără pic de educație muzicală (culmea!). Au multe fișe de lucru foarte potrivite pentru începătorii capabili să citească și să scrie măcar numele notelor. Ne-a mai scos puțin din ceața didactică.
Am primit pe mail o tonă de informații despre cursuri pentru pitici – din păcate sunt prea multe documente ca să stau acum să le compilez, vă las linkul, în caz că vă interesează ceva despre dinozauri, spațiu, pictori și artă. Aici găsiți detalii.
Întreba cineva cum îi învățăm pe copii să citească ușor ceasul. Am cumpărat un joc nou de la editura Gama. Se numește (cum altfel) Ceasul și o să încerc cu el să o ajut pe Irina. După prima tentativă, mi-am dat seama că e mai simplu să iau un ceas mecanic și să învârt limbile alea recitându-i: și cinci, și zece, și un sfert, și douăzeci șamd… În dimineața asta (da, da, ne trezim la șase, avem tot timpul din lume) am lămurit-o cu fix-șiunsfert-șijumătate-fărăunsfert. Mai lucrăm. Aici găsiți un model de ceas pe care puteți scrie cu culori diferite ceea ce vreți să rețină copilul: că se spune și zece, nu și doi, că în prima jumătate spunem “și”, în a doua jumătate spunem “fără”, șamd. Sper să vă ajute. Eu am făcut cam așa:
O informație pentru mămicile de fete: La DM au șervețele dezinfectante speciale pentru șters colacul de budă, iar la Kaufland găsiți colace de hârtie de unică folosință, câte 20 în pachet. Bune de avut în ghiozdan, zic și eu.
Am pregătit două rețete grozave (cu tot cu fotografii), numai bune de “Bucătăria pentru Leneși”. Va veni și vremea lor.
Dacă îmi mai amintesc ceva, vă mai zic și mâine. Dacă aveți vreo informație pe care o considerați valoroasă pentru mamele de școlari, nu ezitați s-o lăsați aici.
S-aveți o săptămână bună!
Buna dimineata! Eu am stat treaza pana pe la 4 asteptandu-mi sotul care venea de la drum lung si era cam obosit, asa ca din cand in cand mai aveam si conversatii telefonice de cate jumatate de ora, sa fiu eu sigura ca e treaz. Acum trebuie sa lucrez si lumea deja mi se pare o perna maaaare, pufoasa :D… Dar multumesc pentru info legate de colacele de hartie – de ceva timp ma intrebam unde pot gasi.
Neata, Zu, cu placere! Eu ma duc azi in kaufland, vrei sa-ti iau? Mai pune-ti o cafea! A ajuns bine dansul?
Da, a cazut lat :D, avusese o zi grea, cu tot felul de intorsaturi de situatie. Cu hartiile, daca ai cum, da, te rog frumos, nu sunt o urgenta doar ca nu stiu cand ajung eu in Kaufland. Si oricum zisesem ca ne vedem 😀 – chiar, cand mai ajungi in zona mea?
N-am mai gasit la kauflandul din colentina, dar mai caut. Trec zilnic pe langa voi, facem noi cumva:)
😀 multumesc frumos. Cand ai idee ca o sa treci pe langa mine da un semn, poate ne gasim.
Yup, am sa sun.
pt invtat notele, cu sofia am aplicat urmatiarea metoda: (avea 5 ani)
scris pe un biletel note si bagate in palarie/caciula whatever. Scris pe alte biletele duratele (doimi, patrimi, saisprezecimi samd) si bagat in alta caciula.Scos de acolo cate o nota si cate o durata. Vezi ca duratele le bagi inapoi, ca sunt mai putine. Notele sunt 12 macar. dar le poti baga si pe alea.
ei bine, dupa care scrie copilu pe portativ cate o nota plus durata corespunzatoare (de exemplu, a i tras mi si doime, fa diez si nota intreaga, re optime smad)
la sfarsit se canta la pian compozitia:)
Sorry e un joc prea complicat pentru mine, deja m-ai pierdut de la “durata” incolo…
Ada, o sa inveti tu si cu duratele alea:)))
Am citit comentariile de la articolul spre care ai pus link… Toate. Atata tristete ma cuprinde de cate ori ma izbeste in fata superficialitatea, prostia, badarania si vulgaritatea romanului comentator pe internet! Cata prostie crasa, cata ingustime a mintii… pana si la articole de acest gen!
Ei, Carla, dar de ce te miri?