Sâmbăta morților
Îmi miros degetele a scorțișoară și vanilie și casa îmi miroase a orez cu lapte și-a pui la tavă și a rozmarin.
E primul an în care pregătesc vase de sâmbăta morților. De Moșii de vară se dau de pomană cireșe și orez cu lapte.
Pentru tine, Ioana Doina, cea cu mâinile calde și moi, pentru toate gumele chinezești roz și parfumate și pentru toate feliile de pandișpan, pentru toate budincile de vanilie și toate cănile cu ceai de tei și miere cu lămâie și pentru toate cărțile și revistele tale îngălbenite, pentru cei douăzeci și cinci de lei pe care ți-i ceream cu seninătate inconștientă, pentru toate îmbrățișările tale, pentru toate serile în care mi-ai spus “Tatăl nostru”, pentru crucile mari pe care mi le desenai pe piept, pentru toate trecerile pe sub masa de la biserică, pentru sufletul tău bun.
Și pentru tine, Constantin Ioan, deși nu ne cunoaștem, de dragul fiului tău și al nepoatei ce sigur îți moștenește trăsăturile, pentru omul bun pe care l-ai crescut și pentru domnul pe care l-ai educat, pentru râsul tău pe care Laur nu l-a uitat, pentru că te-a iubit și-i lipsești.
Acum mult timp am scris despre moșii de vară și învățând eu despre obiceiul acesta al pomenirii morților și dăruitului de vase cu mâncare celor săraci, am aflat (probabil de la Simion Florea Marian) că se spune că morții pentru care nimeni nu dă de pomană iau nisip în pumni și și-l îndeasă în gură și plâng cu lacrimi amare în poarta cimitirului. Am rămas cu imaginea asta în minte.
Dacă aveți morți de care vă e dor, dați măcar unui prieten sau unui vecin o mână de cireșe. Ca să nu plângă și să nu-și îndese nisip în gură umbrele voastre dragi.
Related Posts
Tags
Share This
Fara sa cunosc obiceiul dau galeti de cirese…..
prin biserica sa se spune ca vin la masa si asteapta de mancare. daca nu a dat nimeni pentru ei, nu au ce primi
nu am auzit de obiceiul asta…la noi se da pomana de Florii..
pentru acestia se face ca pomenire in joia mare (cred) inainte de Pasti o coliva care se numeste “Uitata”. sunt pomeniti toti cei uitati peste an… 🙂
mi-au dat lacrimile… miine impart si eu cirese din ciresii pusi de cel care nu mai e…
Offff Doamne, ce rău îmi pare ca nu am citit acum câteva zile ce ai scris….
Nu-i nimic, mai sunt si alte sambete.
Şi cum fac să îmi treacă obsesia ca cei dragi mie bagă nisip în gură si plâng?
Astfel: pregatesti doua vase cu mancare le duci la biserica rogi preotul sa le sfinteasca si le dai cuiva. Asta poti s-o faci si maine nu e musai sa astepti sambata. Daca preotul nu este sau te amana si-ti zice sa vii maine/sambata/de mosii de iarna, spune un Tatal Nostru si fa o cruce, binecuvanteaza mancarea si da-o. E ATAT de simplu.
Mulţumesc din suflet pentru sfat, draga mea Ada! Aşa am să fac.