Sarmale cu drag și cu un pic de jale

22 Dec 2013 by Ada

Ieri am primit o oală cu sarmale de la mama lui Luca. Nefierte, doar împachetate. Și cât au făcut copiii bradul și noi ne-am băut vinul fiert și am ronțăit turtă dulce (vai, Rita, ce turtă dulce…) sarmalele au fiert la foc mic pe aragaz. Preț de vreo… 5 ore pe aragaz?

Azi le-am transferat în vasul roman și le-am dat la cuptor încă vreo oră. Arată fabulos. Despre gust nu zic nimic mai mult decât atât: cele mai bune sarmale din lume (și am gustat câteva la viața mea) sunt cele făcute de mama lui Luca.

Nu le-am numărat, au fost exact câte intrau în vasul meu roman. Am fiert deci, sarmale împachetate de Nașa de cununie, în vasul dăruit de tatăl finei de botez. Nu aveau cum să nu iasă bune. E mult drag în toate. Și-n învârtitul sarmalelor de către nașa. Și în gestul finului, care și-a amintit, în târgul de ceramică de la Miercurea Ciuc, că mi-aș fi dorit un vas roman.

E și un pic de jale în toate dar despre asta nu vorbim acum. Despre asta vorbim altădată.

Acum să mai povestim puțin despre Bradul nostru de Crăciun, căci au intervenit elemente noi. Ieri, Luca a adus un cadou pentru Lia. Un trenuleț! Așa că de anul ăsta avem și un trenuleț ce se învârtește în jurul bradului. Și pentru că ne-au năpădit nostalgiile, ne-am uitat la poze vechi, de când Iri și Luca erau uuuuun pic mai mari decât Lia.

[Show as slideshow]

Știți, anul ăsta Luca și Irina au avut concurență mare la împodobit (și despodobit bradul imediat după). Și ghiciți cine a pus vârful bradului? Lia. Cu tata și cu Mama lui Luca. Am descoperit că avem în cutie mult mai multe globuri de sticlă decât ne aminteam. Așa că după ce s-au culcat fetele l-am reorganizat un pic. Și pe urmă am montat trenulețul. Și cine se juca la 1 noaptea cu trenulețele? Da, da, eu și Laur.

Acum ne pregătim de parada modei la Mall Vitan, unde Irina va purta prima și cea mai recentă creație semnată Irina. Am batiste. Da. Pe mâineeee!