Scad indemnizaţiile. Pentru că pot.
Sunt una dintre mamele care s-au întors la serviciu când bebeluşul avea 4 luni. Pentru că indemnizaţia de 600 de ron este o glumă proastă din mai multe puncte de vedere.
1. Din 600 de ron nu trăieşte doar copilul. Ci şi mama.
2. Cu 600 de ron poti cumpăra pampers si lapte si cam atât.
3. 600 de ron este o insultă.
4. Uneori această indemnizaţie vine mai târziu decât e prevăzut.
Eu cred că e bine ca mamele să poată sta acasă cu bebeluşii. Cred că trebuie să primim un procent proporţional cu suma cu care am cotizat ani de zile. Cred că un copil crescut de mama lui şi nu de bonă sau de bunici e un copil mai fericit şi mai sănătos. Cred că statul român trebuie să sprijine mamele şi nu să le folosească doar ca masă de manevră în ani electorali. Cred că domnii care iau aceste decizii trebuie să fie trimişi la cumpărături cu lista în mână şi cu 600 de RON împărţiţi la 4-5 săptămâni. Pe listă să fie trecute: lapte praf, pampers, hăinuţe, jucării, tampoane, săpun, medicamente uzuale, creme, şampoane şi celelalte produse pe care nu putem să nu le cumpărăm.
Cred că putem şi avem dreptul să protestăm împotriva unei măsuri inechitabile, chiar şi în vreme de criză.
Aşadar:
1. Semnaţi petiţia.
2. Luaţi-vă-n braţe copiii şi haideţi la Ministerul Muncii. Luni la 12.
Edit 13 mai: înţeleg că se pregăteşte o ordonanţă de urgenţă pentru scăderea indemnizaţiilor mamelor şi a alocaţiilor copiilor cu 15%. În continuare, acest gest mi se pare de neacceptat. Să-şi scadă ei salariile cu 15%. Să-şi reducă diurnele cu 15%. Să-şi taie din comisioane 15%.
Indemnizaţiile scad pentru că permitem. Pentru că suntem jucători pasivi, de a căror soartă se interesează politicianul român doar în cele câteva săptămâni de campanie electorală. Pentru că le facem jocurile şi în rest stăm şi mormăim în barbă şi ne jelim şi ne propunem să plecăm din ţară. Pentru că habar nu avem că asta înseamnă că ei câştigă. E momentul să facem ceva. Măcar să le spunem că suntem vii şi pricepem ce ni se întâmplă.
Related Posts
Tags
Share This
eu nu vad unde e aia cu semneaza petitia.
anyway, recomand astalalta pentru ca aici stii sigur ca se intampla ceva dupa si poti urmari ce.
Piticu, scrie in stanga sus: Semneaza petitia.
am inteles ca se va protesta cu jucarii – zornaitoare. 🙂
Noi vom participa.
Ne vedem acolo. Zornaitoare nu mai am. Nici pampersi folositi. Dar as putea veni cu Mica Sirena.
Ce parere ai despre carianta concediului de maternitate de 6 saptamani, (+o luna inainte)…? In plus nu ai nici parinti/bunici care sa te ajute… Asa este aici, in SUA…
Monica, am aceeasi parere ca si despre varianta belgiana care nu e mult diferita de asta. Eu stiu ca privind din Europa sau din Canada sau din Statele Unite ideea de 2 ani de stat acasa cu copilul pe banii statului este un SF. Dar, te rog, tine cont ca in Romania puterea de cumparare nu este cea din SUA, si nici macar cea din Europa. In Romania, o familie nu are cum sa traiasca decent dintr-un singur salariu. In Romania te gandesti de 3 ori daca iti duci copilul de cateva luni la cresa. In Romania salariile bonelor sunt absolut uriase, taxele la gradinitele particulare sunt mari si ele. Nu toti bunicii sunt dispusi sa stea cu nepotii, chiar daca ii ai langa tine. Tot ce e pentru copii, aici costa dublu sau triplu fata de alte tari, mult mai civilizate: pampers, lapte, hainute, medicamente. Aici totul este pe dos. Castigam putin si totul este extrem de scump, si ca sa ti-o spun pe-a dreapta, nu, nu sunt banii statului. Sunt bani pe care oricum ii dam statului platind impozite multi ani inainte. De multe ori aia 85% sunt 85% din 500 de euro sau 85% din 300 de euro, de multe ori un salariu se duce pe rata la banca sau pe chirie, de multe ori sunt doi copii. Te rog, nu-mi spune ca la noi e mai bine si mai ales, nu considera ca mamele romance ar trebui sa-i pupe talpile statului pentru ca le da voie sa stea acasa 2 ani. Ele nu STAU acasa. Ele suplinesc carentele sistemului, ele isi cresc copiii, ii duc la fizioterapie, ii ingrijesc. Sigur, am putea sa-i ducem la cresa de la 3 luni, dar care cresa? Si la cresa imediat se imbolnavesc, Irina n-a fost bolnava o zi pana nu a inceput gradinita, de cand a inceput gradinita, nu stiu daca a avut 2 luni consecutive fara o raceala. Cate concedii medicale sa-si ia o mama? Si cate medicamente sa bagi intr-un copil, doar pt ca tu trebuie sa te duci la munca, sa platesti impozite de care NU beneficiezi?
Buna, Ada.
Fara a vrea sa te supar… Nu sunt de acord nici cu reducerea indemnizatiei, dar nici cu pastrarea perioadei de 2 ani de concediu de maternitate… Mi se pare incredibil de mult, in conditiile in care in Germania el e de 4 luni, in Franta de 3 luni… e adevarat ca si acestea sunt f scurte, dar la noi e incredibil de lung. 2 ani inseamna f mult
Cristina
Nici o suparare, Cristina. Si eu sunt de acord sa se reduca perioada, imediat dupa ce vor fi suficiente crese si gradinite. Pe cuvant. 2 ani inseamna foarte mult din perspectiva cui?
Cine a crescut copii, stie ca 600 de lei este insuficient. Cu toate acestea, zilele trecute discutam cu o prietena din statele unite si m-am crucit cand mi-a spus ce inseamna acolo sa cresti un copil. Mai ales daca iti doresti sa si scoti ceva din el.
Draga Ada, vreau sa-ti spun ca te admir foarte mult! Pentru ca in Romania gasesti putine persoane care sa lupte pentru o lege nedreapta care in momentul respectiv nu le afecteaza. Poate si din cauza asta ne merge atat de rau…
Anca, azi nu ma afecteaza, dar acum cinci ani m-a afectat. Si eu nu uit. Inteleg, iert, dar de uitat, am aceasta problema, nu prea uit.
Statul german a platit unei tinere mame care nu avusese anterior nici o contributie proprie la bugetul de stat, vreme de 12 luni o suma pausala de 300,-eur!
VirtualKid: ce inseamna sa cresti un copil in SUA? Si mai ales, cum adica sa scoti ceva din el?
Ma trezesc si eu la spartul targului … sa comentez la postarea asta. In Australia nu exista concediu de maternitate platit. 0, zilch, nada. Daca lucrezi minim 12 luni cu contract permanent, full-time, ai dreptul legal de a sta cu copilul 1 an de zile. Dar fara nici o centima de la angajator.
Sunt companii mari care (abia) au inceput sa acorde cate 6 luni cu jumatate din salariu … foarte putine.
Guvernarea actuala a promis o revizuire a situatiei, asta acum 3 ani, nu s-a intamplat nimic, pentru ca, in vremuri de recesie la (alte) orizonturi, nu s-au gasit fonduri pentru mame. Pana acum trei ani, statul oferea un maternity bonus payment, in valoare de vreo 5.000 AUD. Acum nu mai e nici ala. Care se presupunea ca trebuie sa-ti ajunga pentru aproximativ 1 an de zile, alaturi de alocatia pentru cresterea copilului (cam 100$/copil/2sapt), daca unul din parinti sta acasa cu el si doar unul munceste. In conditiile in care salariul mediu ar fi undeva la vreo 4.000 AUD / luna.
Partea buna e ca, da, aici se poate trai, vorba aia populara “decent”, dintr-un venit singular mediu, ca unitate familiala de 2+1. Exclus cu un venit minim. Atunci e preferabil sa stea amandoi parintii acasa (singura posibilitate pentru a primi unemployment benefits).
Partea proasta e ca daca vrei sa te intorci in campul muncii, childcare-ul sau bonele costa ingrozitor de (mult mai) mult (decat in Romania). La modul 600 AUD/sapt full-time childcare (10 ore pe zi, fiindca distantele sunt enorme aici si peste timpul de lucru trebuie sa adaugi si travel time!!!). Sau 40 AUD/ORA (!!!) o bona care in nici un caz nu va gati sau va presta curatenie. Faceti voi calculele cat iese de platit un salariu lunar … 🙁
Deci eu zic ca e foarte greu de impacat toate verzele si toate caprele.
Mai ales in conditii de economie la pamant (Australia este poate singura tara industrializata care a scapat de criza asta globala cu un slabut deficit bugetar si atat).
Dar cred ca inainte ca statul roman sa se duca sa taie din salariile si indemnizatiile unor amarati, cu siguranta se gaseau un milion de alte solutii. Oneste. Ce ne facem insa, cum ii facem pe oamenii aia din capu’ statului sa asimileze cu claritate semnificatia acestui cuvant … ? Uite ca in 20 de ani n-a gasit nimeni calea. Cu toata democratia. Oare de ce?
Succes cu petitiile si protestele, ce pot sa mai zic …