Scuză-mă. Dar plec la munte.

26 Sep 2008 by

Ea nu prea ştie cum vine treaba cu scuzele. Sau se preface că nu ştie.
Îşi cere scuze că pleacă la munte şi-i pare rău, dar nu mai are timp, n-o să mai vină la grădi, trebuie să plece, se grăbeşte să se dea pe munte ca pe tobogan şi să sară direct de pe munte într-un copac de la marginea drumului, pentru că asta ştie ea să facă aşa, mai periculos.
Ce ştie, de bună seamă şi stăpâneşte la perfecţie este arta scosului din minţi. Ea se urcă pe scăunelul ei din spate cu planul gata făcut:
“Am să vă pun o mie de întrebări, pe unele de mai multe ori, numai aşa, pentru că pot să fac zgomot dar pe voi vă păcălesc că mă interesează şi că vreau să ştiu când mie îmi place doar să mă aud şi să văd cât vă ţine, hai, mai rezistaţi, de câte ori îmi puteţi da aceeaşi explicaţie la aceeaşi întrebare pe care v-am mai pus-o şi acum treizecişişapte de secunde, cum, doar atât şi gata, recurgeţi la violenţa verbală şi la ameninţări? Cum adică, leocoplast pe gură. De ce să nu-mi mai bag degetele în gură? De ce să nu ling fereastra? De ce să nu-mi pun picioarele pe hăinuţele lui Costică, eu fac toate astea pentru că pot. Şi ce-s ăia microbi şi de ce trebuie să îmi pese mie? Mami, mi-arăţi şi mie microbii când ajungem acaasăăă?
Pe urmă tati o să mă întrebe dacă vreau la Medonald şi eu am să spun că da. Vezi cifra de la medonald? E frig şi plouă şi nu mai e nimeni la medonald, nu mai sunt copii, nu se mai joacă nimeni şi nu mai mănâncă nimeni, nimic. Dar mami, mergem la munte? Ai o surpriză pentru mine? De ce nu? Am să ajung acasă şi am să văd că ai. Ştii ce am visat eu aseară? Că se întorsese Alexandre la grădi. Să ştii că Alexandre a murit. A plecat la altă grădi şi n-o să mai vină niciodată. Şi Sofia a murit. Ştiu eu. Mi-a zis mie Iacob. Mami, a zis Iacob că mă dicstruge. Vine el cu nişte moştrii şi mă dicstruge, aşa a zis. Hai, lasă, nu-l spune lui tati, o să facem o excecţie. Ex—- cum? Dar, nu pot să spun. Bine, încerc. Ex-ceeec-p-ţie.”
La ora la care citiţi acest post, noi facem bagaje. Şi dacă nu cade pe lume o ploaie cu spume şi Irina se ţine de promisiunea că nu ne va înnebuni pe drum cu întrebările, apăi să ştiţi că exact pe la a doua voastră cană de cafea, cea de pe la prânzişor aşa, Irina se va uita în sus spre Muntele Mare sau spre Marele Munte şi nu va mai şti ce să spună. Decât, poate: M-ai adus la muntele de sare! Mulţumesc, mami!
De unde să ştie ea că Muntele de Sare de care povestea mama lui Luca e mult mai departe? Încă nu ne-am hotărât dacă să-i spunem sau nu că ăla nu e muntele de sare.

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. alina

    oooooooooo, da. cunoaștem! 🙁

  2. alina

    am uitat: s-aveți distracție la munte! și vreme frumoasă!

  3. mamica de Sebastian

    VAcanta placuta la munte:)Poop Irina cea isteata

  4. Adela

    Foarte cunoscuta imi este povestea :). Distractie frumoasa la munte. Pupam

css.php Privacy Policy