Senzația aia de duminică…
… Știți? Când nu avem de mers niciunde. Nici la școală, nici la grădi, nici la cercetași, nici la șah, nici la volei… Ba pardon, la volei avem de mers, dar abia la ora 13.00. Duminica aia în care nimeni nu mai tușește. Nu mai avem de luat medicamente, nu ne curge nici nasul, nici pisica nu ne mai mușcă prea tare și mușcatele sunt deja la adăpost, să nu înghețe.
Deci, duminică. Acea duminică dimineață, când te trezești și bucătăria e deja lună (că ai făcut curat de aseară) și miroase a cafea (pentru că s-a trezit soțul înainte) și nu te grăbești, că nu arde nimic, și micul dejun poate fi luat mai lenevos, mai spre ora zece. Poate e zi de clătite, cine știe…
Asta doar dacă e înnorat afară, că de e frumos, ne ducem să vânăm culori până nu ni le ninge de tot. Da, ieri am avut lapoviță și se anunță ninsori. Deja pe la noi se fac focuri, miroase aerul a lemn ars și a vânt rece.
Bat câmpii. E sâmbătă seara la mine, bună dimineața la voi!