Sexgods and the city

10 Mar 2010 by

Voi ştiţi că bărbatu’ român e rege în bătătura lui, geniu la serviciu şi sexgod în pat, da? Aşa e gena românească.Toţi sunt aşa. Nu e unu’ altfel.

De câteva nopţi duc o viaţă mai palpitantă decât mi-aş fi închipuit că se poate, în oraşul acesta în care toată lumea urăşte pe toată lumea. La bloc afli lucruri mai intime decât ai vrea despre cei cu care împarţi fie pereţii, fie tavanul. De exemplu, o cunosc bine pe bona puştiului de deasupra. Şi pe mama lui am auzit-o cântându-i, pe el îl aud zdupăind prin casă, scăpând dimineaţa mici obiecte pe gresie, începând să rupă diverse cuvinte.  Nu mă supăr, şi Irina a fost mică.

Taragotistul taragoteşte zilnic, de la 17.00 la 21, cu mici pauze sau, mă rog, mici excepţii. (“Mami, du-te la uşa lui şi bate-i în calorifer”, mi-a zis azi Irina, exasperată, “mă zgârie la ureche, pur şi simplu mă zgârie, el nu ştie că mă doare capul?”). Deci ziua nu se poate lucra la mine acasă, din varii motive: de la Irina care mai vrea şi ea să aibă mamă din când în când, până la muzica de care n-ai unde să te ascunzi.

Lasă, zic, eu îs obişnuită să muncesc noaptea, când i-e drag liliacului, linişte, întunerec, trai neneacă, dă-i şi scrie, până spre trei dimineaţa când muşti involuntar din tastatură. Şi-atunci cazi lat în pat şi leşini până pe la opt. Sunt însă şi seri în care ajungi în pat mult mai devreme. La 12, de exemplu.

Da, dar vedeţi dumneavoastră, vecinii mei de deasupra ori au scăpat de copil că l-au trimis la bunici, ori au reuşit în sfârşit să-l mute din dormitorul conjugal, ori au în plan să mai facă unul. Vreau nu vreau, cinci numere pe noapte tot aud. C-o fi tăblia lovindu-se de perete… c-o fi blatul pe care stă salteaua… Nu ştiu ce e, dar ceva bocăne. Prima dată am crezut că bat cuie. Era totuşi unu noaptea. După câteva episoade repetate trei nopţi la rând, mi-am dat seama că sunt vecină cu un sexgod. Poate, domnule. Cinste lui.

Acuma, imaginaţi-vă următoarea scenă.

5 dimineaţa. Irina se ridică într-un cot.

– Mami, ce se-aude?

– Aaaaa, nimic, ce să se audă?

– N-auzi?

– Nu.

– Mai spală-te, mami, în urechi! N-auzi? Fii atentă!

– Ţi se pare. Culcă-te.

– Nu mi se pare!

– Nu ţi se pare. Culcă-te.

– Ia! auzi!

– Sunt vecinii, mamă, repară ceva.

– La ora asta? E noapte!

– Păi, tocmai, culcă-te, e noapte!

Ce să fac, aşa-i la bloc. Amor cu audienţă maximă, pe două axe. Eu sunt unul dintre puţinii oameni care aproape niciodată nu apucă să se plictisească.

Related Posts

Tags

Share This

14 Comments

  1. Ralu

    Haha been there… locuiam intr-o vreme intr-un cartier cu blocuri construite in cerc si cand amorezii se… amorezau cu fereastra deschisa si vocalize… se bucura tot cartierul, ce sa zic :))
    Lasa-le o anonima pe usa – I can hear you having sex :))

    • Aaaa… nu e cazul. Domnul are si alte calitati, nu doar asta de sexgod. Cand se supara, se supara…

  2. Mda. Sa fi vazut, acu’ niste anisori buni, prin Drumul Taberei, intr-un blog turn oarecare, un tanar domn incantand duhovniceste (era, probabil, banuiesc, student la teologie) cu, ma-ntelegi, elementul ridicat, adica in pielea cat se poate de goala (vara, normal, dar nu la 40 de grade), cu fereastra larg deschisa si ne-jaluzelizata, ziua-n-amiaza mare. Iar eu cu prietena mea socate (putin spus) intrebandu-ne daca e cazul sa ne stingem tigarile si sa intram sa ne ascundem, noi, in casa, in loc sa cascam gurile pe balcon la vecinii exhibitionisti. De mentionat ca blocul era L-shaped, deci aveam vedere deplina la omologii de etaj de pe cealalta latura interioara. Si ca domnul cu pricina era un foarte proaspat tatic, asta neimpiedicandu-l si neimpiedicand-o pe proaspata respectiva mamica sa participe la sonore si frecvente partide de amor. Deh … tineretea. 🙂

  3. “mai spala-te in urechi”
    geniaaaaal, e o scumpa, mor de ras, sa o pupi din partea mea.

  4. C

    Recomand Dulmatin. Se administrează în rafale.

    • de unde se cumpara?

      • Aaaaah, nu se mai gaseste, l-au terminat ieri, la Jakarta. Problema ar fi fost, insa, alta. Presupunand ca Dulmatin te scapa de… zgomote, intrebarea e cine te scapa apoi de Dulmatin…

  5. noi locuim intr-o casa destul de veche, noii nostri vecini de deasupra si-au pus laminat si patul direct peste. zic multumesc celui de sus ca se aude rar, dar si cand se-aude scartzaitul acela al lemnului pe lemn si bufnitura de dupa, mai am putin si fug de-acasa de teama sa nu ma trezesc cu tavanul in cap. mai alaltaieri i-am batut prieteneste un apropos vecinei sa-si puna covor sub pat, ca se-aude, ce obraznicie din partea mea :O

  6. culmea, a ramas senina ;))

    • 🙂 Probabil i se pare ceva natural sa iti blagoslovesti vecinii cu asemenea fericiri participative.

css.php Privacy Policy