Şi-am fost la Băcănia Veche

31 Dec 2010 by

Exact când mă obişnuisem cu gândul că şi azi voi sta ghem sub pătura cea mai pufoasă din casă şi-l voi asculta pe Laur acompaniindu-i pe cei de la Dire Straits, m-a pus păcatul să deschid twitter-ul. Mărturisesc cinstit că nu-l deschid zilnic. E, şi ce-mi văd ochii. Marius Tudosiei, de la Băcănia Veche, cel despre care mă lăudam mai zilele trecute că mi-a acordat un interviu foarte fain, tocmai anunţase de cinci minute că a scos din cuptor P’n’B (Poale-n Brâu, adică) din cele cu stafide şi din cele cu brânză cu mărar. Stafidele ca stafidele… Dar brânza cu mărar e o combinaţie căreia nu-i pot rezista. Aşa că am rezervat pe facebook (cum sună asta?) două bucăţi. Apoi mi-am tras de mânecă iubitul şi i-am zis: hai să-ţi arăt unde te duc.

Băcănia Veche e oarecum după colţ. Am făcut cam 10 minute până acolo, cu tot cu încălzitul maşinii. Şi când am ajuns, m-am scăldat întâi în arome, apoi mi-am clătit ochii cu culorile de prin borcănaşe şi abia la final mi-am încântat papilele gustative, cu câte o fărâmiţă din tot ce era pus spre degustat. Exact când să comandăm, a apărut şi Marius. Ne-am dat mâna, am schimbat trei vorbe.  Aşa am aflat că într-un anume sat există un preot care s-a pensionat dintr-o parohie şi a moştenit cinci altele. Pentru că în jur îs numai preoţi tineri şi ăştia-s ocupaţi mereu, aşa se face că Părintele îi suplineşte zi de iarnă până-n seară. Parcă-l vedeam prin nămeţi, netezindu-şi barba şi cântând cele de cuviinţă la mort, cu un bun simţ pe care nu se poate să nu-l aibă, dacă tot le ţine locul tinereilor…

Faptul că acolo era şi colega mea de birou, Corina, mi s-a părut firesc, doar ea mi-a vizat interviul cu Marius Tudosiei, aşa că nu m-am mirat deloc să o văd în Băcănie, chiar dacă nu ne vorbiserăm. Am plecat cu o plăsuţă mică şi cu un regret major că păstăile de vanilie încă sunt în vamă pe undeva prin Franţa. P’n’B-urile le-am devorat în maşină, amuzându-mă de tumbele Liei. Nu pot decât să presupun că şi ei i-a plăcut combinaţia de brânză cu mărar.  Poza postată de Marius e grăitoare. Dar nu vă spune nimic despre: ce parfumat e aluatul, ce dulce, ce moale, ce bună e umplutura şi cât de bine ţi se potriveşte în palmă o bucată din această minune.

Eu atât vă zic: Merită. Pe 31  e deschis până la două. Şi au nişte vinuri, stimaţi meseni… Şi nişte cârnaţi afumaţi nepicanţi…

Deci, da. Băcănia Veche. Pe Barbu Văcărescu, în curte cu restaurantul Decebal. Can’t miss it. Don’t miss it.

Related Posts

Share This

8 Comments

  1. va mai zic eu. prajitura cu bezea. branza cu chimen. mischiul file. si ma opresc.

  2. Suna delicios.. Un An Nou Fericit alaturi de cei dragi , incarcat cu bucurii si impliniri.

  3. Ah! sunteti prea dragute sa povestiti asa de frumos despre placintele Bacaniei. dar, ca sa va zic un secret, desi pot manca in fiecare zi aproape, tot ma apuca melancolia si dorul de casa cand gust din ele. sunt asa… ca’n copilarie. uneori imi pun o cana cu lapte si mi se pare Dersca mai aproape… 🙂

  4. diana

    Batoane de vanilie se gasesc mereu pe biomania.ro, eu de acolo cumpar mereu

  5. Diana, se gasesc mereu si la hypermarket, numai ca de aia se si gasesc: ca sunt ofilite si seci. Acuma, stii cum e: e o treaba de experiente anterioare. Dupa ce le-am adus pe astea, n-as mai lua din cele la eprubete sau pe cele la plic. Din alea NU curge niciodata uleiul… :))

  6. Yap! tocmai azi a ajuns coletul cu vanilie. unele sunt mai mici, altele mai mari. unele o sa coste 3 lei, altele 4, altele 5 lei batzul. 🙂

css.php