Şi cum a fost în excursie, Irina?

31 Oct 2013 by Ada

– Ne-a cam târât prin muzee. Am văzut Curtea Domnească şi Turnul Chindiei şi ne-am urcat până sus de tot şi am privit oraşul. Pe urmă am fost la Sinaia, am mâncat o supă cu tăiţei, foarte bună, mami, excelentă şi la felul doi ne-au dat piure şi friptură şi o prăjitură îngrozitor de dulce, aşa de dulce că nici n-am putut s-o mănânc, ştii prăjiturile alea ca nişte amandine dar cu frişcă? Am mâncat doar frişca. Şi pe urmă ne-a dus la un muzeu cu piei de animale. Am avut voie să mângâiem pieile de animale şi am văzut şi eu în sfârşit cum arată o bibilică. Sau era prepeliţă? Nu mai ştiu, dar arăta ca o găină. Ştii ce moi erau pieile alea, mami? Foarte catifelate. 

– Şi de jucat nu v-aţi jucat?

– Doar vreo 10 minute, în curtea restaurantului. A propos, ce fel de friptură e asta?

– De crocobaur.

– Cum adică de crocobaur, nu există crocobauri. 

– Cum să nu, există. Sunt mari şi au gheare şi solzi şi ţepi pe spate… şi câte un neg pe vârful nasului!

– Adică vrei să zici că crocobaurul e Gruffalo?

– Eeeexaaact!

– Maaaami, nu există Gruffalo!

– Cum să nu existe, uite-l în farfurie.

– Păi şi cum l-ai vânat?

– Cu pietricele. Am dat cu pietricele în el şi alea îl gâdilau…

– Şi a căzut în cot şi s-a lovit şi a murit, mă completează Laur. 

– Şi l-am luat şi l-am băgat la cuptor.

– Maaaaami, mă păcăleşti. 

– Mai viau flictulă, ciripeşte Lia.

– Mai ia, Lioară, încă puţin. 

A mai trecut o zi. Bună dimineaţa.