Something you want, something you need, something to wear and something to read

20 Nov 2017 by

Am asistat recent la o discuție între mame locale. Una, abia aterizată, înainte de primul ei Crăciun în Țara Norilor Frumoși, se întreba care-s obiceiurile prin zonă, ca nu cumva puștii ei să se simtă lăsați pe-afară. 

Și-așa am aflat că-s case în care copiii primesc și câte 8 cadouri de căciulă, plus ce mai pică de pe la bunici, mătuși și așa mai departe. E drept că pe aici nu vine Moșul la grădi, nici la școală, nu se fac serbări, nu se duc plicuri, nașii nu știu în ce măsură se implică în cadorisit finii, dar totuși… 8 cadouri de căciulă, plus ce se pune în ciorăpeii atârnați la șemineu, se strâng la ambalaje și la chinezării inutile, frățioare, ca să nu mai povestim de ce dă cu minus pe carduri, nu știu cum trăiesc oamenii ăștia, zău. 

Desigur, sunt și familii ca a noastră, în care ciorapii nu dau pe-afară și sub brad e de obicei o cutie cu mărunțișuri, din seria ceva ce ți-ai dorit mult și nu costă peste 50 de dolari. Mi-a plăcut însă că multe mame au zis că regula de cadorisit e aceasta: ceva ce îți place, ceva ce îți trebuie, ceva de îmbrăcat și ceva de citit. Asta pot să înțeleg. 

E pe aici obiceiul să primească toți copiii pijamale noi de Crăciun. Așa se rezolvă cu “ceva de îmbrăcat”. Eu le-am luat de curând pijamale, am un pachet de două pe care încă nu i le-am dat Liei, aș putea să le împachetez frumos dar mă mai gândesc. 

Ceva de citit, da, mereu primesc copiii cărți, uneori prea multe, am deja adunate niște titluri clasice plus fantastica, neasemuita “Goodninght Stories for Rebel Girls” care va intra anul acesta în cutia “Pe astea trebuie să le împărțiți”. Pentru că e faină și pentru Lia și pentru Irina, care, sper eu să-și găsească ceva modele mai interesante, acum până nu trimite opțiunile pentru liceu. Pentru Lia am Pinguinii Domnului Popper și Fetița care a salvat Crăciunul (acum citim Un Băiat numit Crăciun, nu e chiar pentru 6 ani dar… am început-o, trebuie să o terminăm). Pentru Irina am Nuvelele lui Ray Bradbury. Spre marele meu șoc, zilele trecute a cerut Little Women. Posibil s-o adăugăm și pe aia, deși există, bine merci, la bibliotecă. O carte foarte frumoasă e Corabia cu coarne, aș lua-o pentru mine fiindcă pe Lia a lăsat-o rece. Are ilustrații foarte frumoase și o poveste ușor filosofică. Am văzut că a apărut recent și în România. 

Ceva ce-ți trebuie nu cred că e un cadou neapărat. Dacă îți trebuie, copile, ia-l acum, nu la Crăciun. Asta tăiem de pe listă.

Și-am ajuns la “Ceva ce-ți dorești”. 

Lia e la vârsta la care visează mizerii văzute în reclame pe Tree House (un fel de Minimax), din seria Hatchimals, Fingerlings și alte prostii de plastic, supraprețuite și inutile. Anul ăsta se gândea la un ponei de plastic pe rotițe, care cântă și dansează, n-a mâncat, n-a băut, 100 de dolari de la Nașul mare. Nu se poate, Lia, zic, e urât și nu face nimic. Doar se fâțâie pe roți. Nuuuu că îmi trebuie, mi-l doresc cel mai mult, ai zis să zic ce îmi doresc. Dorește-ți altceva că Moșul nu se uită la televizor și nu cred că se găsesc porcării d-astea la Polul Nord (anul ăsta mai ține încă). Și și-a dorit copila ceva mai aproape de buget și mai drăguț, deși tot sub pat va ajunge, treacă de la noi. 

Cu copilul cel mare și dezîncântat de toată povestea cu Moșul-care-știm-noi-că-nu…, am rezolvat altfel.

– Ce vrei, copilă, să primești cadou de Crăciun?

– Păăăi aș vreaaa… un usb flash, un card de memorie, o bentiță cu urechi de pisică, niște căști d-alea de blăniță… Și-un manechin de desenat și-un sketch book și…

– Aloooo! Mai lasă și pentru ziua ta.

– Bine. Doar un sketch book. Sau mai bine dă-mi niște bani că-mi iau eu ceva. 

Nah. Nu se întâmplă. Lasă că mai vedem noi. 

Așa că am pregătit pentru anul ăsta niște mărunțișuri după care s-a mieunat îndelung pe multe voci și pe care am jurat că n-am să dau în veci 17 dolari de bucată (e ok, anul ăsta se vând cu 1-2 dolari și vin cu efectul “Mama n-ar cumpăra niciodată așa ceva” ) plus șoriceii handmade și câte un ou kinder mare plasat strategic în ciorap (aud că tradiția zice să le pui o mandarină în vârful șosetei de cadouri, bine, fie…) și niște cadouri mai speciale pentru sora cea mare: cursuri pe Udemy și-un cont de economii, să învețe să își administreze finanțele. 

Bine, bine, all work and no play, o să ziceți. Este și play. Doar că la alt nivel. Unul care include inimi de argint străpunse de pumnale, atârnate la încheietură, în loc de tatuajul ăla la care visează de astă vară (thank you, Daddy!). Și bilete la concerte și alte chestii din seria “Să construim amintiri “. 

Voi sunteți gata cu shopping-ul de Crăciun? Copiii voștri câte cadouri primesc? Și după zece ani de căsnicie, cum vă feriți de seturile de aftershave, spumă de ras și deo pentru soți? Cravate, cămăși, pullovere am luat. What is the next level? 

 

Related Posts

Tags

Share This

5 Comments

  1. Cristina

    Copilul primește un lego și niște cărți. Anul trecut nu m-am putut abține și am cumpărat cam multe cadouri. Nu am vrut să i le pun pe toate odată sub brad, așa că i-am pus câte unul în fiecare seară, vreo 4-5 seri. Am observat că prea multe cadouri intr-o singura zi nu îl bucură mai tare, din contra, nu se bucura de niciunul cum trebuie.
    Pe langa cadoul de acasa, Moșul îi mai lasă cadouri la doua rânduri de bunici, o strabunica și o mătușa, la școală și la afterschool.
    Pentru soț nu mai este cazul sa iau cadou, că am divorțat, dar în anii trecuți luam parfumuri.
    Mai am de luat însă cadouri pentru tata și un cumnat, și nu prea am inspirație, doamnele din familie sunt mai ușor de cadorisit.
    A, era să uit, mi-am luat și mie cadou Tot ceva ce mi-am dorit foarte mult și cred că am nevoie. Ceva de citit se regăsește în fiecare cadou pe care îl fac.

  2. Ady

    Pentru copii eu sunt mătușa. “Mătușa cu cărți” 🙂 aparent singura în afară de părinți de la care mai primesc cărți (mai sunt “omul cu cărți” și pt alți doi).
    Recunosc că după 1-2 ani în care mi-am făcut de cap am întrebat mamele daca acele cărți chiar sunt citite și dacă e ok să continui, că pot sa mă și opresc dacă trebuie. S-a dovedit că e ok sa continui.
    Și da, pt domni, mai ales pt frați e cam complicat să găsesc idei de cadouri.

  3. In nl e mai popular un fel de Mos Nicolae, pe 5 decembrie, asa ca ne cadorisim atunci, copilul o jucarie pe care si-a dorit-o, o alege mosul dintr-o lista, iar noi tot cate un obiect, daca ne dorim sau ne trebuie ceva anume (eu vreau o coperta cu pisici pt kindle si o sa astept pana atunci, de ex), daca nu ceva de imbracat. Dar pana la mosul asta e o perioada de vreo 2 sapt in care se pun seara in ghete fructe, dulciuri, jucarii marunte. Nu in fiecare seara, dar necesita ceva logistica, am luat 3 masinute hot wheels, doua puzzleuri mici, niste pokemon cards, banuti de ciocolata si cam asta. De Craciun, ca sa mai pastram ceva din traditia cu care am venit si sa punem totusi ceva sub brad, ne luam carti. Cam asa e la noi

  4. Mihaela

    Pt sot un curs de pictura din oferta Art&Hobby, cel mai potrivit cadou ever!

css.php
Privacy Policy