Spitalul de Pediatrie Medlife

5 Aug 2011 by

La începutul drumului nostru în trei (acum patru) i-am promis că lângă noi nu se va plictisi niciodată. Într-un fel sau altul, am reușit până acum să mă țin de promisiune. Aseară am trăit toți patru prima căzătură gravă a Irinei biciclista. Pe aleea în pantă de la intrarea în parcul 23 august, Irina a continuat să pedaleze, accelerând din ce în ce mai tare printre mulți, prea mulți pietoni. Ca să evite un grup răsfirat pe alee, a frânat brusc. Urmarea v-o puteți închipui. A zburat de pe bicicletă, s-a proptit în nas, apoi în frunte, apoi pe cot, apoi pe genunchi. Exact când se întâmplau aceste secvențe, Laur spunea: Uite ce viteză a prins, poate cade, unde o fi casca aia? Și-apoi, când a terminat de spus “casca aia”, am văzut-o împrăștiată pe jos și am auzit-o plângând.

Greu de explicat cum am alergat până la ea. Era deja înconjurată de oameni ce încercau s-o liniștească, să-i oprească hemoragia, s-o ridice de pe jos. Am luat-o în brațe și-am tras-o mai într-o parte, am dus-o la o cișmea și am spălat-o de sânge cât am putut. Urla cum nu vă puteți închipui. Acasă am evaluat pagubele rapid. Buza de sus și nasul tumefiate, ditamai cucuiul în frunte, cotul sângerând rău, genunchii ușor zdreliți. Una dintre doamnele care se repeziseră în parc să o ajute pe Irina mi-a spus să o duc neapărat la un cabinet ORL că e posibil să aibă o fractură de piramidă nazală. Era opt seara, bebelușul plângea de foame, Irina era de nestăpânit în urletele ei de durere și baia mi se umpluse deja de șervețele însângerate. Nici vorbă de mers la spital în aceste condiții, mai ales că nasul nu-i mai sângera și nici nu părea rupt, din câte ne pricepeam noi.

Dar după ce am reușit s-o dezinfectez și s-o pansez cât de cât, după ce s-a liniștit și a adormit cu pisica ei în brațe, conștiința, dom’judecător, conștiința a început să mă chinuiască îngrozitor. Dacă trebuia să mergem totuși la spital? Auzi-o cum geme. Dacă are nasul rupt? E fetiță, dacă rămâne cu el strâmb? Dacă are vreun hematom? Dacă, dacă, dacă… Simpla imagine a camerei de gardă de la Grigore Alexandrescu îmi dădea însă suficiente frisoane cât să aștept până la ziuă.

În dimineața asta am făcut un scurt consiliu de familie. Eu nu mă duc cu doi copii la Grigore Alexandrescu, pentru nimic în lume. La ultima mea vizită la acest spital, când am fost să verificăm șoldurile Liei, pe holul din fața Ortopediei se adunase jumătate de București. Să mergem, deci, la un cabinet particular. Prima alegere: Dr. Mocanu, pe Știrbey Vodă.  La opt treizeci, domnul doctor nu era încă la cabinet, asistenta nu putea să-mi spună dacă să vin sau nu pentru că nu avea caietul de programări (WTF?), să revin eu după nouă, dar nu-mi garantează nimic.

Așa că am sunat la Medlife și am întrebat dacă pot veni la un consult ORL. Am fost programată imediat (la nouă patruzeci) la Spitalul de Pediatrie Medlife, pe strada Zăgazului, la nr.8,  în cartierul Aviației.

N-a fost o vizită ușoară pentru buzunar (consultul 120, radiografia 100, diverse unguente, încă vreo câteva zeci de lei), dar am văzut în sfârșit, în România, un spital așa cum ar trebui să fie toate. Cel mai mult mi-a plăcut că nu era foarte aglomerat. Poate și pentru că nu oricine își permite să plătească o consultație cu 120 de lei. Era curat, luminos, colorat și pentru prima oară în viața mea, un paznic a venit în fugă să mă-ntrebe de ce nu am parcat mai aproape de intrare, n-am văzut bariera ridicată? De ce m-am dus în parcarea de peste drum, dacă începe ploaia el ce se face cu mine?

Nu, nu văzusem bariera ridicată și oricum eram obișnuită să nu găsesc loc de parcare în curtea spitalelor românești, așa că m-am conformat semnelor ce mă trimiteau în generosul spațiu de vis-a-vis. Avem umbrelă, i-am zis și mi-a zâmbit.

Consultul a fost rapid, radiografia s-a făcut imediat, am răsuflat ușurată când am aflat că nu e nimic fracturat în craniul copilei și am plecat spre farmacie să ridic unguentele. Avem verde să plecăm la mare.

Am scris acest post ca să vă spun că există acum un spital de pediatrie decent. Scump. Dar face banii.

Irina e bine. Orgoliul ei nu. Dar ea e bine.

 

 

Related Posts

Share This

29 Comments

  1. Raluca

    Panta aia e criminala, o stiu de mica. Am o prietena cu tije si suruburi in mana de vreo 15 ani din cauza pantei. Ma rog, nu a pantei, ca ea saraca nu face nimic…

  2. Cris

    din pacate nu am deloc un feed-back bun despre acest spital. da, de acord e decent, e frumos, zici ce bine nu mai stau sa astept…. copilul nu se sperie, e prietenoasa atmosfera.
    am fost acum 3 saptamani cu a mea fetita acolo cu doagnostic enterocolita. regim, dat drumul acasa. a doua zi scaun cu sange. trimitere la matei bals internare 4 zile. copil super deshidratat, cu infectie mare ce avea nevoie de antibiotic.
    nepotica mea tot acum 3 saptamani, face febra mare 40, fara motiv aparent.
    merge la numitul spital i se propune internarea ( mentionez ca e 750 ron ziua de spitalizare, exceptand costul tratamentului). sora mea accepta internarea si se recolteaza pentru analize. in 2 ore are rezultat cu diagonstic de suspecta de hepatita A si cu bilet de trimitere la Matei Bals ca nu e de competenta lor sa trateze diagnosticul.
    inutil sa mai zic ca au fost complet pe langa diagonsticul real. toata afacerea de a sta internati cu copilul acolo de la 9 dimineata pana la 3 dupa masa cand au trimis-o cu salvarea la matei bals pe motiv ca nu e de competenta lor, a costat 1000 ron.
    speranta mea ar fi ca astfel de spitale sa isi asume si raspunderea unui diagonistic mai complicat si atunci am putea spera sa ne tratam copii si acolo.
    si totusi, la Matei Blas in rezerva platita sunt niste conditii mai mult decat ok pentru un spital de stat.

  3. Cris, eu ma bucur ca povestesti si experienta ta, chit ca nu e la fel de buna ca a mea.
    Eu am fost fericita ca am scapat repede si ca n-am intalnit prea multi oameni pe holuri. Am vazut filmul radiografiei cu ochii mei, doctorita era din vechea garda, mi-a explicat babeste ce am de facut acasa si mi-a dat drumul.
    Cand esti cu un copil mare accidentat de mana si cu un bebe in brate, nu vrei decat sa pleci cat mai repede.
    Eu nu zic ca nu exista spitale de stat bune, Grigore Alexandrescu este un spital foarte bun, cu medici grozavi. Cladirile, ambulatoriul, camera de garda insa, pe mine, ca mama cu bebelus sanatos in brate, ma sperie. Orice spital ma sperie.

    • Cris

      voi ati fost un caz fericit. si nu vreau sa fac antireclama, doamne fereste. probabil ca sunt foarte multe cazuri rezolvate, dar sunt si cazuri nefericite.

      • Ca peste tot. E bine ca ai scris, multumesc, asa am aflat si alte tarife. Macar stim sa nu ne ducem acolo pentru enterocolite.

  4. Eu am patit-o pe aceeasi panta, cu Ana in carucior. O fetita pe bicicleta a pierdut controlul,a intrat in carut si l-a dat jos: Ana avea trei saptamani si am cules-o de pe asfalt.
    Sa inteleg ca stai pe langa Parc?

  5. Mel

    E discutabila asta cu experientele neplacute. Eu am mers la IOMC (Emilia Irza) cu copil de 1 an cu alergie urata, nu stiu la ce… In fine, dupa ce am refuzat internarea si ne-am asumat drumuri pt injectie prin branula, dupa vreo 3 zile din astea chinuite, am ajuns sa mergem la medlife sa ne scoata totusi cineva branula, ca la stat de 1 decembrie erau “in vacanta”… ar fi trebui sa stau jumatate de zi sa-si rezolve toti cunoscutii si poate ne baga cineva in seama.
    La medlife am prins medici ok, este un medic care era si director adjunct la budimex, f. dragut, ne-a dat si mobilul sa-l sunam daca apare ceva. Ca si la stat, depinde cum ai noroc.
    Si stai linistita, Cris, ca si la stat fac prostii… tata a facut operatie de cataracta la Municipal… si ghici ce… a luat un virus si a tinut-o de un an jumatate numai in “keratita” si “conjunctivita” iar acum i-au spus ca o sa-si piarda vederea ca e “keratita degenerativa”.
    Si in plus, la stat, chiar si cei in varsta de 25 de ani un stil de semizei care se adreseaza unor fraieri.

    • Cris

      da stiu, la stat si mie mi-e frica de virusi. tocmai din cauza asta si eu si sora mea ne-am orientat catre privat. numai ca inca nu cred ca sunt pregatiti sa faca fata tuturor problemelor. sa speram ca in scurt timp, desi eu momentan sunt reticenta in a mai plati atatia bani pentru nimic.

  6. alina

    Of, Doamne, bine ca sunteti bine. Pupa Irinuca pe cucuie, draga de ea ….
    PS Aici este ILEGAL sa biciclezi fara casca!! Inclusiv in parc, pe alee … si de cand am copii nu mi se mai pare o exagerare ….

    • As vrea sa-ti spun ca e prima oara cand Irina a mers fara casca pe bicicleta, dar te-as minti. Cu siguranta insa este ultima oara.

  7. nina

    Deci totul e bine cand se termina cu bine…o sa aiba Irina ce povesti la scoala sau peste ani propriilor copii…e mai rau pt saracele mame 🙂

  8. Ooofff, Ada, imi pare atat de rau de cazatura! Ti-as fi spus cat de periculoasa este panta aceea, si eu am avut experienta asta in copilarie, pe cealalta panta, dinspre Bd. Basarabiei, care nici nu e asa de abrupta! Pup vanataile Irinei, sa se faca bine repejor! (hmm… poate ar trebui sa-ti fac o harta cu pericolele zonei, dar acum cred ca suflati si in iaurt, ca sa glumesc putin…)

  9. Cristina

    Nici eu nu am un feedback f bun despre spital – de fapt despre camera de garda. Proaspeti parinti ne-am speriat ingrozitor cand puiul nostru a trecut direct de la o criza de plansete neconsolate la somn – si asa am ajuns la camera de garda a spitalului.Doi parinti crizati, un bebelus de 6 zile adormit (dar care fusese suspect de o infectie in maternitate) – si am fost anuntati ca din pacate laboratorul lor nu functioneaza noaptea ca sa ne faca hemoleucograma asa ca am primit indicatie sa mergem la Grigore Alexandrescu cu bilet de trimitere pe care scria – suspect de criza de apnee.
    Noroc ca la Alexandrescu ne-am revenit urgent si nu am acceptat sa internam un bebe care de fapt doar adormise brusc epuizat de atata plans.

    In schimb medicii sunt ok – f inimosi si isi dau interesul.

    Precizez ca feedbackul negativ e doar ptr partea de camera de garda, la consultatii totul e ok.

    pupici Irinei. Oricum de acum incolo nu mai uitati sa ii puneti casca. 🙂

  10. eu pana acum am avut doar experiente bune la medlife. la spital n-am fost, doar in grivita, dar intotdeauna a fost super ok. am fost la ortoped cu smaranda, pediatrul ei e acolo, i-am facut analize, ecografia de sold, ecografia de rinichi, totul a fost in regula. in schimb in unica (si sper sa nu mai acumulam prea multe) experienta la grigore alexandrescu brrrrr……copilul meu cu enterocolita- rotavirus, extrem de contagios- a fost pus in pat cu un bebelus de 3 saptamani, au vrut sa ne interneze, am refuzat, atitudinea generala e de generali nazisti care ne fac o onoare ca ni se adreseaza. probabil e greu sa lucrezi in istemul ala, dar omenia n-are legatura cu salariul. cred eu

    • De-acord, omenia n-are treaba cu salariul. Dar romanii au vorba aia cu camasa care e mai departe decat propria piele. Din pacate.

  11. monica

    Multa sanatate Irinei, sa va treaca repede bubutzele, cu unsori magice si licori fermecate.Toate impachetate intr-o poveste frumoasa si mangaietoare, cum doar mama Ada stie spune.
    Despre Medlife pot spune ca experientele noastre de pana acum au fost toate foarte bune. E drept insa ca doar de doua ori am mers cu probleme, in rest la analize si consulturi periodice. Sunt de acord ca e scump, noi suntem norocosi ca tatal Ilincai a primit de la angajatorul lui un abonament anual gratuit (de fapt, platit de angajator) si pentru Ilinca, astfel ca nu ne facem griji din pricina asta.
    Visez la ziua in care asa vor arata si clinicile si spitalele de stat, iar medicii si restul personalului la fel de profi.
    In alta ordine de idei, in urma cu cateva saptamani au ajuns acolo niste prieteni cu fetita lor de 2 ani si s-au pricopsit cu un diagnostic gresit, de enterocolita in loc de otita.
    Eu am obiceiul de a ma documenta despre doctorii la care duc copilul (cand e urgent nu prea ai de ales), astfel ca imi aleg medicul la care merg dintre cei multi pe care ai are Medlife.

  12. monica

    Cred ca era invers de fapt, otita in loc ce enterocolita, dar asta e mai putin important.

  13. Ooo, ce povesti citesc aici, Ada! Imi pare rau de Irina, dar de ce nu avea casca? Si mie mi se pare foarte periculos sa pedaleze fara casca, mai ales ca ea este destul de noua intr-ale biciclitului pe 2 roti… Ma bucur ca ati avut parte de o experienta buna la spitalul privat, insa povestile de mai sus… brrr… Slava Domnului ca nu am avut/avem nevoie!

    • Casca e intr-una din cutiile inca nedesfacute. Acum o sa stea acolo pana se intoarce Irina.

  14. Madalina

    Buna.

    Am si eu o curiozitate legata de comentariile mai putin bune la adresa spitalului: intamplarile acelea s-au intamplat inaite de a deschide spitalul cel mare, sau s-au intamplat cand spitalul era doar o sectie in Grivitei?
    Am vazut pe site-ul lor ca au angajat cativa doctori buni la spitalul cel nou (unde a fost Ada). Dar daca s-au intamplat la spitalul cel nou e chiar trist.

    • Cris

      eu am povestit doar ce s-a intamplat la spital, nu in clinica Grivita. am si acolo povesti, dar sunt off-topic.

  15. Pot doar sa-mi imaginez emotiile si stresul. Bine ca, acum, Irina e bine!

    Va doresc sa nu mai aveti parte (cel putin o vreme…) de zgaibe si cucuie!

  16. mamica

    si eu as fi votat cu 2 maini pt Medlife…. inainte sa am o experienta neplacuta acolo.

    si as fi votat cu o mana tot Medlife dupa primul rateu, dar a trebuit sa am si a doua experienta absolut devastatoare.

    Am asteptat si in Budimex in holul de la urgente 3 sau poate au fost chiar 4 ore, internarea cu un copil suspect de recadere dupa o operatie dificila, dar STIAM ca voi ajunge pe maini bune. si a meritat tot chinul. Medlife nu s-a deranjat nici macar cu un tel. pt a verifica daca al meu copil mai traieste.
    Sanatate maxima, si la cat mai putine vizite la spital, oricare ar fi acela!!!

    • Imi pare rau ca suntem in situatia sa spunem ca e ok sa asteptam 4 ore cu un copil bolnav. Fuck. Pardon.

      • Alina

        Peste tot in Europa asta se asteapta 3-4 ore in spitalele de stat in urgenta. Ultima oara am intrat cu copilul in fata la spitalul de stat, dupa asteptat 4 ore pentru ca facuse 40 de grade.
        Si peste tot in Europa asta se stie ca spitalele private acopera doar o parte din probleme si in caz de ceva mai grav te trimit la stat. Personal, de la inceput stiu unde sa ma duc. Daca mi se pare ca e doar o raceala ma duc la privat, daca mi se pare ca e o infectie mai dubioasa ma duc la stat, nici nu ma mai deranjez sa ma duc la privat.
        Deci mie, tot ce se povesteste mai sus mi se pare normal, dupa 6 ani de trait in strainataturi si apelat si la stat si la privat.

css.php Privacy Policy