Stai, inimă
Am fost cea mai cool mamă de boboc din cartier, până a trebuit să-i pun “pachețelul” în ghiozdan. Pâine de casă, preferata ei, cu unt, preferatul ei și șuncă de pui – acceptabilă la aproape toate mesele. Atunci mi-au dat lacrimile. Începe epoca pachețelelor pentru școală. Și-am plâns, deși Laur zicea că e de bine. Ce, eu nu știam că e de bine? Știam, dar asta nu mă împiedica să plâng pe furiș, să nu mă vadă, când îi pun pachețelul în ghiozdan. Și când i-am pus sticluța cu apă. Și când am pus șervețelele în buzunarul mic. Și când i-am strecurat-o pe Eva în buzunarul rochiței. Și când m-a întrebat Mama lui Luca la telefon ce facem, cum e? Și când a ieșit din casă, și când stăteam la stop. Așa. Pe tăcute. Că doar e de bine.
Ea…
S-a trezit la șapte, când a sunat ceasul. La șapte și un sfert era îmbrăcată, mâncase, își luase ghiozdanul în spinare și se proptise la ușă. Voia să o ia înainte, să nu întârzie la școală. Era în stare să plece pe jos. În curtea școlii, celelalte trei fetițe de la Smiley (mi s-a povestit ulterior) scandau I-ri-na! I-ri-na! Când s-au văzut s-au pupat și s-au îmbrățișat. Sunt în clasa de albinuțe. Irina stă în penultima bancă de lângă geam. Ce să-i facem, dacă e înaltă! Au primit manuale și ciocolată și câte un creion cu gumă.
La cinci avem prima ședință cu părinții.
Stai, inimă! tot zic de azi dimineață. Și, Doamne, mulțumesc pentru Lia, că am pe cine lua în brațe când Irinuca nu e acasă.
Bafta multa, Irinei !!!
sa aveti un an bun, sa fie sanatoasa, ca in rest, are tot ce-i trebuie !
O imbratisare calda, de la noi si ganduri bune, pt mama ei:)
Doar e de bine…
Ce a trecut timpul! Bafta multa!
Mi-au dat lacrimile cand am citit postarea ta. Asa m-am simtit si eu azi in prima ei zi de gradinita. Numai ca la noi n-a fost asa de bine ca la voi. Inca ma mai simt o mama oribila ca am lasat-o acolo 🙁
Ce frumos! Felicitari Irinei pentru prima zi si-i dorim sa-i placa scoala mereu la fel de mult ca azi pentru ca scoala e cam asa: stim cand incepe dar apoi parca nu se mai termina :-))
Inveti, inveti, mergi si la liceu si la facultate, apoi te bucuri ca s-a terminat si doar un pic mai incolo ti-e dor, nu :-)?
Bravo si tie, mami, sa fiti fericiti si sa va iubiti!
Baftaaaaa, Irina!!
Ada, fii tare, greutatile abia incep. 😀 Dar e de bine, confirm. 😛
Ce frumos ai scris, m-au dat lacrimile! Succes Irinei care azi a pasit intr-o noua etapa a vietii ei!
Ce mult as vrea sa fim acolo sa ne putem bucura impreuna cu voi de aceste clipe unice in viata fiecarui copil. Mult succes la scoala si in viata !!!
de la noi
Nunu si Nana
Bafta! Azi am fost cu fostii mei colegi la doamna diriginta la clasa dansii cu boboci de a noua. Noi plecam, ea vine, frumos post, frumos moment.
Hai, ca e de bine!!!! Cresc puii, cresc. Vine un moment cind trebuie sa-i lasam sa zboare, cu pachetelul in ghiozdan, bineinteles!
Si la noi a fost prima zi de scoala, si la noi au fost emotii si lacrimi ascunse, si la noi a fost sedinta la 5 pm. Rayan a fost ok, a marait el un pic in clasa cerandu-mi sa nu plec de langa el, pana la urma a acceptat ideea ca trebuie sa ramana un pic doar cu invatatoarea, iar cand a iesit din clasa si l-am intrebat cum a fost, raspunsul a fost: “frumoooooooooos”. Va dorim succes, sa dea doamne sa-i tina entuziasmul asta pana la sfarsit. Va imbratisez
Când eram eu mică şi venea septembrie, ascultam dimineaţa la radio un cântecel despre care azi,nimeni nu mai ştie nimic. Pe cine întreb, face ochii mari, dă din cap că nu şi eu îmi spun că poate am visat. Era aşa:
Să sune clopoţelul
În prima zi de şcoală
Să-nveţe toţi copiii, să scrie cu cerneală…
Tu îl ştii?
Frumos scris…
Multa bafta in noua etapa 🙂
Baftă, Irina! Succes tuturor, se anunţă un an frumos! 🙂
aaaahhhh… m-au napadit amintiri… si lacrimi… bafta multa la scoala Irinei!
si poza este de nota A* 🙂
🙂 am inceput sa lacrimez cam des…