Stars in their eyes

25 Apr 2013 by Ada

Mi-am petrecut o parte din dimineaţa asta cu două tinere studente la Medicină. Adelina şi Elena sunt în anul patru şi în mai puţin de 12 ore au un examen greu, dar şi-au făcut timp să vină la Radio şi să-mi povestească despre caravana medicală pe care Societatea Studenţilor în medicină din Bucureşti o organizează de ceva vreme. Echipe formate din medici specialişti, rezidenţi şi studenţi merg în satele cele mai îndepărtate, cele mai izolate şi fac consulturi şi analize gratuite unor oameni care nu au acces la servicii medicale de bază.

Ştiţi, ele sunt printre cei către care se aruncă pietre zilele astea. Dar nu văd pietrele. Au treabă. O dată pe lună, uneori de două ori pe lună, voluntarii de la SSMB se urcă în maşină şi pornesc spre localităţi unde primarul îi aşteaptă cu lista de programări la diferite consultaţii. Consumabilele pentru fiecare caravană costă aproximativ 8000 de lei pentru fiecare drum. Suma este generos acordata SSMB de o companie farmaceutică despre care eu nu auzisem până azi: TEVA. Foarte frumos din partea companiei, felicitările mele.

E grozav ce fac studenţii la medicină. Desigur, e o şcoală fantastică şi pentru ei, dar e şi dedicaţie şi dăruire şi uneori, drumul lor până la Cuca Măcăii salvează vieţi. Într-un sat, nu ştiu care, doi copii erau în plină declanşare a unei boli autoimune cumplite, “purpura”. Două zile dacă mai întârziau, copiii ar fi murit, aşa, din senin, pentru că boala asta aşa te omoară, din senin. În alt sat, la o ecografie abdominală banală, pe ecran au fluturat două mânuţe, mânuţele unui copil despre care mămica lui nici nu ştia că e acolo, în burtică, în alt sat au găsit oameni cu tensiunea urcată până la cer, sau pe punctul de a da în comă diabetică, la propriu. Dar cel mai rău, mi-au spus Adelina şi Elena, cel mai rău e în Deltă. În Deltă, oamenii trebuie să facă 7 ore până la cel mai apropiat spital. În Deltă nu există noţiunea de urgenţă. Acolo e după cum ţi-e norocul.

– Cum îi convingeţi pe medici să-şi dedice week-end-urile acestei caravane?

– Sunt oameni buni.

Fetele astea cred în ce fac. Şi fac cu pasiune, cu dedicaţia aia pe care le-o reproşăm cel mai des medicilor că o uită. Le sclipesc ochii când povestesc. Au stele în priviri. Şi când le-am întrebat “cu ce vă putem ajuta?” răspunsul a fost: “Ne dorim mult un ecograf cu care să putem face şi ecografii de sân, şi ecografii de tiroidă. Costă 15000 de euro. Şi o să muncim pentru el.”

Eu vreau să le ajut să strângă 15.000 de euro. Pentru că mi se pare că apostolatul lor merită tot ajutorul comunităţii. Aşa că vă rog, povestiţi mai departe despre ele, poate aude cine trebuie. 15.000 de euro nici măcar nu e o sumă enormă. Nu-i am eu acum să-i scot din buzunar, dar 1 euro sau 2 sau 10 poate găsesc. Aş vrea să nu le apună stelele din priviri. Aş vrea să contribui şi eu cu puţin, atât cât sunt în stare.

Le ajutăm să-şi/să ne cumpere ecograf?