Ştiu cum să facem

13 Jul 2012 by

Cred sincer că dacă ai noştri tineri ar fi trimişi la sfârşitul anilor de liceu în afara ţării, pentru o perioadă suficient de lungă ca să apuce să li se facă dor de casă, atitudinea românilor faţă de România ar fi alta. Cred că dacă mai mulţi dintre cetăţenii ţării ăsteia ar avea ocazia să înveţe ce-nseamnă să nu fii acasă la tine, între ai tăi, în toate drepturile tale cetăţeneşti, cu toate privilegiile şi obligaţiile care decurg din acest statut, de cetăţean – şi nu de rezident sau imigrant – ar trata altfel noţiunea de România, român, româneşte, şi poate, zic, poate, nu s-ar mai pişa de sus pe patrie, casă, drepturi.

Ar învăţa să fie mai atenţi la ce fac ăia votaţi cu toptanul, ar învăţa să ceară socoteală nu doar când sunt mânaţi de la spate şi stimulaţi cu mici atenţii, ar preţui ce au, ar contesta ce NU e cum trebuie, ar fi vii. Mă uit în jur şi nu mai văd oameni, văd carcase toropite de căldură, cocoşate de rate şi îngropate în megaoferte la tot felul de tâmpenii de care n-au nevoie, dar pe care le cumpără.

My two cents

Related Posts

Share This

14 Comments

  1. Foarte de acord!
    Ada preşedinte!!! 😀

  2. Ah, nu merci, eu caut o insula cu wifi.

    • Don Pandele

      Nu cu wifi, șefa, cu fibră optică.

      • Pai ce, Don Pandele, ifonu meu se leaga la fibra sau la wifi?

        • Nu, șefa, dar serverele mele se leagă la fibră și, dacă-mi mai măriți nițel și leafa, vă pun și wifi pentru iPhone și pentru barcă.

  3. oaki

    Nu neaparat. Mie imi place aici, dar cand spun chestia asta in general generatia mea (si nu numai) ma ia la misto. Toti nu stiu cum sa mai plece mai rapid. Degeaba se duc in alte tari, daca acolo sunt intretinuti de parinti. Nu o sa mai vrea sa se intoarca.

  4. Oana

    Eu am plecat şi de cum am plecat mi-am dat seama că nu vreau să mă mai întorc. Să tot fie 11 ani de atunci. Iar drepturi am cu toptanul.
    Da, o insulă, drăguţ. Dar fără wifi, desigur.

  5. Oana

    Da, aşa gândesc şi eu. (ideea e că am stat deja în 2 ţări de când am părăsit România, în prima nu m-am simţit chiar grozav, acum mă simt în sfârşit acasă, dar, chiar şi atunci când eram în prima, tot mă simţeam mai bine ca în RO. Nu exclud posibilitatea de a pleca în a treia la un moment dat, care tot nu va fi RO).

  6. Nora

    Noi am plecat din tara pe la vreo 30 de ani. Nu stiu daca mai intram in categoria”ai nostrii tineri”, dar stiu ca am inceput totul de la zero. Nici vorba de bani de la parinti, ba chiar taman invers. Unul din lucrurile care ma frapeaza de fiecare data cand ajung in Romania e ca toti vor sa fie “speciali” si sa le obtina repede pe toate: clienti speciali ai doamnei doctor, elev special, salarii speciale, credite speciale. Vorba ta, megaoferte.
    Cumnatul meu, prima oara venit in vizita la noi, ne explica despre cum salariu mediu in Belgia e de vreo 5000 euro. Noi eram asa de departe de asta ca am incercat sa-i spunem ca nu prea e asa si ca munca-i grea si aici. Am cazut de prosti. Nu-i bai.
    Da, aici noi am invatat sa muncim. Inca se mai gaseste cate unul sa ne rada in nas cand ne intoarcem acasa. Nici unul din salariile noastre nu a ajuns demn de mare respect in Ro. Aici e OK. Aici se stie ca munca-i grea si trebuie respectata. Aici chestia cu “cainii fara covrigi in coada” e o realitate.
    Daca tinerii nostrii ar invata asta, eu cred ca ar fii bine :-).
    Ada, ai inteles din toate astea ca sunt de accord cu tine :-)?

    • Nora Cosmin

      Pfii, iar am scris fi-ul ala gresit, tztztz

  7. nina

    Eu am lucrat 4 luni in State , la 23 de ani intr-o vacanta din studentie. Am invatat multe, in special cum sa ma vand, sa apreciez munca si evident banii :).
    Daca as pleca din tara asta? Cred ca da, dar cu cateva conditii..Daca imi apreciez tara mai mult? Nu stiu, insa pe omul obisnuit din State il apreciez mai mult decat pe cel din Romania…primul e mai mandru, al doilea arogant, primul isi recunoaste ignoranta, al doilea superioritatea..
    Astea sunt pareri proprii, nu dati cu pietre 🙂

  8. ceska777

    Se ia un capricorn idealist iubitor de libertate. Inca tanar, 21 ani. Se duce intr-o tara frumoasa cu mare si munte cu dealuri si vii si ogoare manoase care nu e insa Romania, caci de acolo vine. Se lasa sa traiasca frumos, cu responsabilitate, cu munca rasplatita, cu optiuni pentru studii desi nu e de-al locului dar le vorbeste binisor limba. Trec 11 luni si parintii adoptivi au impresia ca fetei ii e dor de casa si familie. Si au si n-au dreptate. Asa ca de Craciun se face o vizita in tara. Care a fost cea mai trista desi a avut si momente de bucurie extrem de intensa. Dar trista….. caci tanara mai spera la varsta aia de majorat anglo saxon ca se va fi schimbat ceva. Daca pe ea 11 luni au re-format-o nu se putea sa nu se intampla nimic cu o tara. …. si au mai trecut vreo 13 ani si copiii de atunci pentru care le-a fost sora mai mare au luat-o in brate la revedere. Si s-a intors iar in tara fara sa o ia , tara in brate, desi e tara ei……..Stia ca nu trebuie sa se intrebe ce face tara pentru ea ci cam ce ar putea ea sa faca pentru tara ei….

css.php
Privacy Policy