Sunt momente în viață…
Irina e la Buni, într-o scurtă escapadă înainte de vacanța la țară. Tati îi face spaghetti, în amintirea vremurilor în care fugăream spaghetul prin farfurie cu furculița. Când spaghetele sunt gata, Irina zice:
– Sunt momente în viață…
Doi adulți se întorc și o privesc cu mare atenție.
-… când îți dorești ceva foarte, foarte mult. Și când se întâmplă, nu-ți mai trebuie. Așa și cu spaghetele astea…
Priceless.
:)))))))))))))))))))) Priceless!!!!!!
Mie mi se pare trist…da poate oi fi eu mai melancolica in momentul asta .
Nu e trist:) dimpotriva. e o bucatica dintr-o normalitate mai sucita asa… in care copilul are loc sa filosofeze pe marginea unei farfurii cu spaghetti pe care o comanda si pe urma n-o mai vrea (ca doar acasa primeste regulat spaghetti) si bunica ii face pe plac. Mie mi s-a parut amuzanto-induiosatoare incercarea ei de a parea foarte matura spunand chestii complet de neasteptat la varsta ei.
Ca sa rectific , mi se pare trista afirmatia in general , caci se intampla de multe ori in viata sa primesti ceea ce iti doreai candva si sa nu te mai multumeasca. In acest context intr-adevar nu are nici o legatura cu tristetea Irina e o scumpa cand filozofeaza si chiar spune lucruri surprinzatoare, mi se pare destul de matura pentru varsta ei, scoate niste vorbe tare intelepte. Imi cer scuze ca am intervenit intr-un moment nepotrivit , la starea mea din momentul actual as face mai bine sa tac 🙂 . Va pup si va doresc toate bune !
No no no, poti interveni oricand! Dar de ce ai o stare proasta? Hai sa te facem sa te simti mai bine.
Cred ca toate mi se trag de la zapuseala de afara , caldura asta a inceput sa ma terorizeze ,nu pot sa dorm , sa ma plimb si daca pana acum ma salva gandul ca o sa ma racoresc o saptamana la mare zilele trecute am aflat ca nu putem sa mai facem nici o plecare caci viitorul meu sot are ceva mai mult de lucru si poate sa aiba concediu abia in septembrie cand e prea tarziu. Ma bucur tare pentru el pentru ca isi dorea sa se implice mai mult dar as fi vrut sa nu apara aceasta oportunitate tocmai acum.Si toate astea adunate , imi dau o stare prosta , sunt asa morocanoasa ca nici eu nu ma recunosc.Off
Eu cred ca daca ramai in Bucuresti desi nu planuiai, poate exista si un motiv, altul decat cel ca viitorul sot se implica mai mult in proiecte la job. Ia deschide bine ochii si vezi ce ti se intampla in zilele astea. Cat despre caldura, nu te pot ajuta decat cu un sfat banal: bea cat mai multa apa si iesi numai dupa apusul soarelui, daca poti. Noi avem noroc de aer conditionat. In fiecare zi intru cu Lia in cada plina cu apa ca sa o racoresc, pe urma doarme bustean. Tu poti merge la piscina:) Hai, e doar un moment, va trece. Si in septembrie sa stii ca e foarte frumos la mare.
Ma gandesc ca poate o fi vreun semn divin , poate daca am fi mers se intampla vreun accident , cine stie , alt motiv in afara de job nu ne-ar putea tine departe de mare zic eu…nu stiu daca la asa ceva te refereai dar numai asta imi trece prin cap…caldura mi-a topit si ultimul neuron functional 😀
super tare.
Eu m-am gandit ca Irina s-a referit la faptul ca a fost o vreme cand isi dorea mult spaghete facute de tatal ei, iar acum nu-i mai trebuie. Dar cred ca ma gandeam prea departe!
eu m-am gandit ca mariamirabela :))) oricum foarte tare irina
desteapta pustoaica aveti
frumos, foarte frumos spus. felicitari pentru mica filosoafa!